Miliardarul Masayoshi Son – nu Elon Musk, Jeff Bezos sau Mark Zuckerberg – are cea mai îndrăzneață viziune asupra viitorului omenirii, controlat de AI. Și, pentru a înfăptui acest viitor, cheltuie sute de miliarde de dolari.
Este o dimineață strălucitoare de septembrie în San Carlos, California și Masayoshi Son, Președintele SoftBank, se pregătește să se întâlnească cu partenerii săi alături de care administrează Fondul Vision, pariul său de 100 de miliarde de dolari. După aproape patru decenii de când construiește SoftBank, dezvoltându-l într-un conglomerat de telecomunicații, Son s-a lansat în această aventură fără precedent în urmă cu doi ani pentru a susține startup-urile ce deschid drumul noii ere digitale. A mizat totul – compania sa, reputația sa, averea sa. Este o zi excepțional de aglomerată la Vision Fund – echipa lui Son se pregătește să anunțe miliarde de dolari în investiții noi: o rundă de 1 miliard de dolari pentru Oyo, startup-ul unicorn al hospitality-ului din India; 800 milioane USD împărțite egal între Compass și OpenDoor, două agregatoare din industria imobiliară; 100 de milioane de dolari pentru Loggi, un start-up brazilian, dedicat livrărilor la domiciliu. De asemenea, urmează să anunțe o infuzie de 3 miliarde de dolari în start-up-ul chinez ByteDance, care face mai multe aplicații de știri și divertisment populare, inclusiv Tik-Tok. În același timp, Son și partenerii săi sunt în mijlocul lansării unui al doilea fond de 100 de miliarde de dolari, cu planuri deja în curs de a strânge o investiție suplimentară de 45 de miliarde de dolari de la prințul moștenitor Mohammed bin Salman din Arabia Saudită – principalul sponsor al Fondului Vision. Nimeni nu știa atunci, dar această relație se va complica în curând…
La suprafață, povestea Fondului Vision este despre bani. Cum să nu fie? Numerele sunt peste tot. Investiția minimă a fondurilor Vision în startup-uri este de 100 de milioane de dolari, iar de la debutul din octombrie 2016, a implicat peste 70 de miliarde de dolari. Son în vârstă de 61 de ani, va sprijini și companiile care îi plac prin intermediul SoftBank în sine sau prin alte mijloace: a pus 20 de miliarde de dolari în Uber și WeWork printr-o combinație de instrumente financiare.
TAKE-OFF
Când Son și-a detaliat viziunea pentru prima dată, în timpul unei prezentări în 2010, slide-urile descriau jetoane implantate în creier, animale clonate și o mână umană care atingea una robotică. Mulți văd acest viitor condus de mașini ca fiind înfricoșător sau chiar distopic. Dar Son consideră că roboții ne vor face mai sănătoși și mai fericiți. „Am un plan de 300 de ani”, iar această declarație nu este doar ambiția fantastică a unui miliardar. El are mijloacele de a urmări aceste vise și încep să devină foarte reale. Este unul dintre puținii oameni cu puterea de a lua decizii care ar putea avea consecințe globale pentru viitorul tehnologiei și societății de zeci de ani, dacă nu chiar secole. După cum au demonstrat Facebook și Google, mașinile preiau atributele producătorilor lor. Algoritmii, software-ul și rețelele au toate prejudecăți, iar lui Son îi place să parieze pe fondatori care îi amintesc de el însuși sau cel puțin împărtășesc idealurile sale. Valorile lui vor deveni ale noastre, dictând direcția acestei lumi care funcționează cu mașini.
Povestea noastră începe cu o cină pe care Son a găzduit-o într-o noapte de vară în 2016, la moșia sa din Woodside. Masa a fost așezată în grădină pentru ca oaspeții să se poată bucura de atmosfera de vară a unei seri din nordul Californiei, precum și de priveliștile uluitoare ale dealurilor din afara San Francisco.
Printre participanți s-a numărat și Simon Segars, care nu avea habar când s-a așezat să mănânce că acesta va fi unul dintre cele mai importante evenimente ale vieții sale. Segars, CEO-ul designerului de cipuri ARM, și-a imaginat că ar putea câștiga unele afaceri noi de la Son – probabil SoftBank ar fi de acord să introducă chip-urile ARM în telefoanele mobile pe care le vinde prin intermediul companiilor sale de telecomunicații. Nu a apreciat pe deplin, în acel moment, că unul dintre tovarășii săi, Ron Fisher, a fost unul dintre consilierii de încredere ai lui Son de mai bine de 30 de ani și este aproape întotdeauna prezent când Masayoshi are în vedere o afacere majoră. „Am început să vorbim despre AI și despre toate aceste tehnologii futuriste”, își amintește Segars. Au discutat despre cum ar putea fi folosită tehnologia ARM pentru a transforma orice – mese, scaune, frigidere, mașini, uși, chei – în obiecte interconectate digital. Masayoshi îl chestionează pe Segars: Dacă banii nu ar fi o constrângere, câte dispozitive ar putea crea tehnologia lui? Ca lider al unei societăți comerciale tranzacționate public, Segars nu fusese niciodată solicitat să se gândească în acest fel până acum. „Îmi amintesc că ochii lui Simon s-au lărgit, își amintește Fisher.
Câteva zile mai târziu, Segars a primit un apel din Tokyo: Son a fost cel care a spus că trebuie să-l vadă imediat pe el și pe președintele Arm, Stuart Chambers. Chambers era în vacanță, pe un iaht, pe coasta turcească, dar Son nu avea timp să aștepte. A trimis un avion privat să-l ia pe Segars și l-a convins pe Chambers să-și ancoreze barca în Mediterana de Est.
Japonezul a avut dreptate, din nou: a vrut ARM și a fost dispus să plătească pentru asta. Într-un acord care a uimit Wall Street pentru viteza cu care s-a desfășurat și curajul extrem, SoftBank a oferit companiei 32 miliarde de dolari, cu 43% mai mult decât valoarea sa de piață la acea vreme. Son a negociat și a închis afacerea în două săptămâni. O fotografie a acelei călătorii în Turcia îl înfățișează pe Son, în portul Marmaris, zâmbind, conștient de măreția acelui moment.
Pentru a-și continua viziunea de a interconecta obiecte casnice, pentru a crea mașini inteligente, Son avea nevoie de mai mulți bani. Așa că, a creat Fondul Vision. Primul investitor a fost Fondul de investiții publice din Arabia Saudită, cu un angajament de 45 de miliarde de dolari. Este greu de subliniat importanța saudiților care i s-au alăturat în această etapă. Întreaga industrie globală a capitalului de risc a investit puțin peste 70 de miliarde de dolari anual, astfel încât ideea unui singur fond, de 100 de miliarde de dolari, părea o utopie. Mișcarea prin care saudiți au fost atrași în această construcție a transmis o asemenea încredere în viziunea și abilitatea lui Son în a o pune în practică, încât a atras rapid și alți investitori, precum Apple, Foxconn și Qualcomm. În mai puțin de 45 de zile, fondul avea asigurate 93 de miliarde de dolari. După cum a explicat Masayoshi la vremea respectivă, el avea nevoie stringentă de capital masiv, deoarece „următoarea etapă a Revoluției informaționale este în curs de desfășurare, iar construirea afacerilor care vor face acest lucru, va necesita investiții pe termen lung, fără precedent, pe scară largă.” Acum era pregătit pentru a începe ceea ce Bloomberg a numit „un blitz all-out în inima Silicon Valley”.
LIFT-OFF
Potențialul WeWork, Alibaba-ul lui Son, se poate rezuma la ceea ce s-ar putea întâmpla atunci când aplici AI în mediul în care cei mai mulți dintre noi petrecem majoritatea orelor de veghe. Mark Tanner, un manager de produse WeWork, descrie un sistem software proprietar pe care compania l-a construit pentru a gestiona cele 335 de locații pe care le operează acum în întreaga lume. Începe prin a vedea o vedere aeriană a podelei WeWork pe care tocmai o vizitasem. „Folosim, în toate locațiile, sisteme foarte sofisticate de senzori care captează, înregistrează și analizează mișcările unei persoane din momentul în care a ieșit din lift, să spunem, până la drumul până la birou, cât și cum a stat pe scaun și așa mai departe. Face parte dintr-un pilot pe care WeWork îl testează pentru a explora modul în care oamenii se deplasează în timpul zilei de muncă. Informațiile captate de senzori și inter-pretate de programe oferă tot felul de detalii, pe care WeWork le folosește apoi pentru a discerne totul, de la proiectarea spațiilor, la angajare. De exemplu, senzorii instalați lângă aparatul de cafea a ajutat WeWork să înțeleagă că, dimineața, erau cozi prea mari așa că au înlocuit self-service-ul cu un barista. Sălile de conferințe mai mari erau rar utilizate la capacitate – adesea doar două sau trei persoane foloseau săli concepute pentru 20 – astfel încât compania reproiectează anumite spații pentru grupuri mai mici. În privința intimității, WeWork pare să fi luat cea mai înțeleaptă decizie pentru că „senzorii nu captează informații personale, de identificare”. Astfel, cu o atingere de ecran, care afișează fiecare dintre cele 83 de orașe în care operează WeWork „practic, în 80 de nanosecunde, putem avea acces live, în orice loc din lume, unde avem instalate sistemele noastre, pentru că fiecare obiect are potențialul de a fi un computer”, spune David Fano, director de dezvoltare WeWork.„
Acest shift în tehnologizare a accelerat veniturile WeWork, dar și pierderile. În primele nouă luni ale lui 2018, WeWork a încasat 1,22 miliarde de dolari, cheltuind 1,25 miliarde de dolari.
Ca urmare a hipergregării WeWork, atât fizice cât și tehnologice, compania se vede din ce în ce mai puțin ca o companie imobiliară decât „o platformă”, ajutând la conectarea oamenilor cu mașini inteligente. O prezentare internă WeWork a reprezentat scopul aspirațiilor companiei ca o serie de cercuri concentrice. Pe inelul cel exterior sunt situate afaceri reale-estate, de la școală până la sala de sport până la evenimente live (cum ar fi tabăra anuală de vară pentru adulți, un mashup al Festivalului de Muzică al Guvernatorilor, Bhakti Fest și Burning Man). Următorul strat este dedicat elementelor fundamentale ale existenței umane – trăiți, iubiți, jucați-vă, învățați, cumpărați și muriți – produsele dedicate tuturor celor de mai sus, fiind dotate cu senzori care, evident, raportează totul software-urilor. Apoi, chiar în centru: WeWork.
BUZZ-OFF
Cei 11 parteneri ai Fondului Vision (cu sediul în California, Londra și Tokyo) decid, într-o întâlnire săptămânală, ce start-up poate deveni viabil, după luni petrecute pentru a cunoaște o companie și fondatorii acesteia. Unul dintre vicepreședinții Vision Fund, Jeffrey Housenbold, ex-CEO al serviciului foto Shutterfly, conduce o echipă dedicată construirii un sistem capabil a urmări startup-urile emergente, sistem cu ajutorul căruia se speră că fondul va identifica următoarele investiții mai rapid și mai eficient. Son este ins mic de statură, cu o voce blândă. Cei care îl cunosc bine spun că este agil și umil, cu un simț al umorului apreciabil, deschis spre auto-ironie. Când prietenii l-au tachinat despre asemănarea sa vagă cu Charlie Brown, și l-a pus pe Snoopy, pe birou. Îi place filmul Star Wars, l-a parafrazat pe Yoda spunând, când a fost întrebat pe ce-și informații își bazează investițiile: «Force is with me!». Rar poartă costume. Când CEO-ul Nauto, l-a întâlnit pentru prima dată pe Son, acesta era îmbrăcat în blugi și papuci. „Am văzut adesea tineri întreprinzători veniți să discute cu președintele. Până la final, ajung confidenți și vorbesc despre visele lor”, spune Fisher, care este adesea alături de Son, în timpul acestor întâlniri.
Colegii spun că Fiul este cel mai fericit atunci când discută cu fondatorii start-up urilor, când au loc brainstorming-uri, ședințe de strategie și decelarea invențiilor. „Dacă Masa (Masayoshi) ar putea petrece întreaga zi făcând ceea ce iubește, ar fi întâlnirile cu antreprenorii”, spune Marcelo Claure, director al SoftBank și fostul CEO al Sprint (operatorul de telefonie american, care se mândrește cu SoftBank ca proprietar majoritar).
Son nu este concentrat pe marjele de profit în timpul acestor întâlniri. Ce vrea să știe este: Cât de repede se poate dezvolta compania? Acest lucru are un efect hipnotic asupra directorilor săi din portofoliu. „Masa mi-a spus: «Ambiția antreprenorului este singurul plafon pentru potențialul companiei» ”, își amintește Robert Reffkin, cofondator și CEO al platformei de brokeraj imobiliar Compass (care spune că Son i-a pus și întrebarea despre ce ar face dacă ar fi banii suficienți). Sam Zaid, CEO al platformei de partajare a autovehiculelor Getaround, își amintește că Masa l-a întrebat: „Cum te putem ajuta să crești de 100 de ori mai mare?” Înainte de a-i acorda, în cele din urmă, 300 de milioane de dolari, în august 2018. Nici măcar câștigătorii dovediți nu sunt impermeabili la darurile motivaționale ale Fiului. „Este vorba despre oameni ca Masa care pot accelera lumea noastră”, spune CEO-ul Uber, Dara Khosrowshahi, care îl consideră pe Masayoshi ca cel mai mare investitor al companiei sale. Khosrowshahi spune că susținerea lui SoftBank va fi esențială pentru a-l ajuta să facă din Uber „Amazonul transportului.”
Dave Grannan, cofondator și CEO al Light, un alt startup care construiește camere 3-D pentru a fi ochii vehiculelor, l-a întâlnit pe liderul SoftBank la Tokyo, în primăvara anului trecut. Grannan a fost în biroul lui Son prezentând modul în care funcționează tehnologia sa. Brusc, Son a apucat una din camerele pe care fondatorul o adusese cu el, ca parte a demonstrației. Masa a îndreptat obiectivul spre o imagine atârnată pe perete, un portret al unui bărbat care arăta ca un samurai japonez, din zilele bune ale acestora. Apoi i-a dat camera înapoi lui Grannan, fără explicații. Mai târziu, Gran-nan, simțind că ar putea fi semnificativ, a privit imaginea. Subiectul era Sakamoto Ryoma, un cunoscut ronin, care a pornit de la începuturi umile pentru a răsturna shogunii feudali din epoca To-kogawa și a lansa Japonia în epoca modernă. Este eroul copilăriei lui Son. „În fiecare dimineață, când vin la serviciu, îmi amintește să iau o decizie demnă de Ryoma. Ryoma a fost punctul de plecare în viața mea”, a spus Son, în cadrul unei întâlniri private.
Son a crescut sărac, pe insula îndepărtată Kyushu, în sudul Japoniei. Familia sa a emigrat din Coreea în anii ’60, într-un moment în care rasismul și sentimentul anti-străini erau la apogeu. Părinții săi l-au botezat Masayoshi, cuvântul japonez pentru „dreptate”, deoarece speră că un nume onorabil să dezamăgească prejudecățile culturale care îi zugrăveau pe coreeni ca fiind niște escroci, mincinoși și hoți. Nu a funcționat: Son a fost constant agresat, la școală. După ce a obținut o diplomă de la UC Berkeley în economie și informatică, Son s-a întors în Japonia și a lansat SoftBank, în 1981. Avea doar doi angajați, cu jumătate de normă, niciun client, dar a elaborat un plan de 50 de ani pentru compania care a început cu vânzarea de software. Nu conta că, atunci, foarte puțini oameni aveau computere și nu exista aproape nicio activitate de digitală. Imediat după ce le-a spus celor doi angajați ai săi: „În cinci ani, voi avea 75 milioane de dolari în vânzări”, aceștia și-au înaintat demisiile. Fiul a fost atras de boom-ul istoric al internetului din acea epocă, iar atenția sa s-a îndreptat către Statele Unite. Succesul cu investițiile în Yahoo și E-Trade a determinat compania să continue, iar până în 1997, ziarul local al Silicon Valley a marcat SoftBank cel mai activ investitor de internet. În ianuarie 2000, cu două luni înainte de apogeul epocii dotcom, Son a afirmat că deține mai mult de 7% din valoarea publică a companiilor de internet din lume, prin peste 100 de investiții. După cum a povestit Masa, la un moment dat, valoarea sa personală a crescut cu 10 miliarde de dolari pe săptămână; timp de trei zile, atunci a fost mai bogat decât Bill Gates.
Chiar în timp ce imperiul SoftBank a intrat în regres, Son a investit 20 de milioane de dolari pentru o participație de 34% într-un site obscur de comerț electronic, din China, condus de un fost profesor. Paisprezece ani mai târziu, acea companie, Alibaba, s-a listat public, acțiunile lui Son valorau 50 de miliarde de dolari.
FUCK-OFF
Fiul și colegii săi se referă la strategia sa folosind expresia japoneză gun-senryaku, ceea ce, poetic, reprezintă un stol de păsări care zboară în formație, ordonat. (Fiul se referă, de asemenea, la investițiile sale ca la grupul său de număr.) Un element cheie al acestei viziuni, vine din conectarea companiilor pentru a se ajuta reciproc să crească, așa că Son găzduiește mese și evenimente pentru a reuni oamenii și el sugerează că își vor folosi serviciile reciproc – de exemplu Compass și Uber închiriază spațiu de la WeWork. Mapbox, un sistem de navigație bazat pe AI, se aliază cu Uber, Nauto se vizitează cu GM Cruise, producătorul de software auto, în care SoftBank a investit 2,25 miliarde de dolari în primăvara anului trecut.
Uneori, însă, universul pare să devieze chiar și un asemenea titan, pe centura ocolitoare a vieții. În jurul cinei, pe coasta de Vest, în toată media mondială apăreau știrile că cel mai mare investitor al SoftBank, guvernul Arabiei Saudite, l-au ucis pe jurnalistul saudit (și rezident american) Jamal Khashoggi. Aproape imediat, Fiul a fost aruncat într-un război geopolitic. Stocurile SoftBank s-au prăbușit, în timp ce CIA a concluzionat că prințul moștenitor Mohammed bin Salman a emis personal ordinul de omor. Cu doar lună mai devreme, după ce a angajat 45 de miliarde de dolari pentru adezvolta un al doilea fond, bin Salman a declarat pentru Bloomberg că, fără sprijinul saudit, „nu va exista Vision Fund”. Son s-a întâlnit, privat, cu bin Salman în acea săptămână la Riyadh. Ceea ce au discutat nu a fost dezvăluit, dar este clar că într-un fel Masa a plecat liniștit. În noiembrie, el a anunțat planurile pentru o rețea solară de 1,2 miliarde de dolari în afara capitalei saudite.
Rețelele globale pe care le-a construit Son pe parcursul carierei sale de patru decenii sunt la fel de vastă – și importantă pentru el – ca armura, în război, spun prietenii acestuia. Legăturile sale directe îi includ pe Bill Gates, Warren Buffett și Jack Ma, dar și oameni politici cu o influență enormă, cum ar fi Xi Jinping din China, Nahendra Modi din India și Donald Trump.
Son lucrează pentru a se asigura că Vision Fund poate supraviețui, cu sau fără bani saudiți: SoftBank a asigurat împrumuturi de la bănci în valoare de 13 miliarde de dolari, inclusiv Goldman Sachs, Mizuho Financial, Sumitomo Mitsui Financial și Deutsche Bank. Son a precizat, de asemenea, că Fondul Vision este foarte deschis pentru afaceri, anunțând o serie de oferte noi, inclusiv 1,1 miliarde de dolari pentru View (producător de ferestre „inteligente”), 375 milioane de dolari pentru Zume (care construiește roboți care pot găti) și în aplicațiile sale de știri și video bazate pe AI. „Acesta este doar începutul”, spunea Son, de curând.
Nu există nimeni pe planetă acum, într-o poziție mai bună, care să influențeze acest nou val de tehnologie ca Masayoshi Son. Nu Jeff Bezos, nu Mark Zuckerberg, nici Elon Musk. S-ar putea să aibă bani, dar nu și combinația japonezului de ambiție, imaginație și tupeu. Rețeaua de companii din cadrul Fondului Vision, dacă reușesc, va modela bucăți critice ale economiei: piața imobiliară de 228 trilioane de dolari, piața de transport globală de 5,9 trilioane de dolari, comerțul cu amănuntul de 25 de trilioane de dolari. Nu vom putea opri serviciile și tehnologiile susținute de Vision Fund. În cele din urmă, pătura și clanța vor avea minți și gânduri proprii. Desigur, Son nu este o forță de neoprit. Factori precum crize economice, crize geopolitice, autorități de reglementare guvernamentale, ar putea zădărnici planurile sale cele mai bine ticluite. Masa, însă, nu are timp de supoziții. „Există momente bune și momente proaste”, a proclamat el atunci când a lansat Vision Fund,„dar SoftBank va fi mereu acolo”
