Exeminându-ne mintea, la nivel cuantic, o schimbăm; schimbând-o, schimbăm realitatea care o formează.
Oricât ar părea de absurdă, aserțiunea de mai sus reflectă întocmai realitatea, la nivel cuantic, și asta pentru că, așa cum s-a postulat, și ulterior demonstrat în fizică, la nivelul cel mai de jos al realității – cea a Câmpului Cuantic – simpla observare a unei particule, îi schimbă starea. Extrapolând, un grup multi disciplinar de cercetători a ajuns la concluzia, în urma experimentelor științifice, că de fapt și pentru gândurile formate în creier se aplică aceleași reguli.
Structura deciziilor pe care luăm și opiniilor pe care le formăm seamănă perfect cu celebrul experiment (teoretic) al lui Schrödinger, pornind de la realitatea cuantică – acesta a demonstrat că dacă punem o pisică într-o cutie în care se găsește o substanță letală, din punct de vedere subatomic, pisica se află într-o stare de superimpoziție, nici vie, nici moartă, până în momentul în care nu observăm, direct, fenomenul. Iar prin observare directă, așa cum s-a demonstrat, influențăm realitatea cuantică. La fel, în cazul gândurilor noastre, care se formează la nivel subatomic, percepția realității este grevată de propriile observații, iar realitatea, practic, nu există – ea este doar construcția noastră, rezultată în urma observării directe, deci a schimbării ei…
