Pisicile de casă sunt unice în felul în care își folosesc vocile pentru a comunica cu tovarășii lor umani – rareori se miaună între ele. Deci, ce îi face pe prietenii noștri să vorbească atât de mult cu noi? Răspunsul are legătură cu domesticirea, consideră experții. Înainte ca pisicile să locuiască împreună cu oameni, în urmă cu aproape 10.000 de ani, erau animale solitare. Deoarece aceste pisici ancestrale rar întâlneau alți membri ai propriei specii, nu trebuiau să-și folosească vocea pentru a comunica. În schimb, aceste pisici sălbatice comunicau prin simțul olfactiv, lăsându-și „amprentele” parfumate pe unde treceau – în acest fel, pisicile nu trebuiau să fie față în față cu alte feline, pentru a trimite un anumit mesaj. Și, acesta este în continuare modul în care pisicile comunică între ele. Pentru că oamenii nu au simțul mirosului la fel de bine dezvoltat, pisicile comunică cu oamenii lor în modul în care este cel mai probabil să obțină ceea ce doresc: mieunând, multe dezvoltând un adevărat repertoriu pentru a exprima diferite nevoi și sentimente sau pentru a obține răspunsuri diferite. De exemplu, pisica ta s-ar putea să-ţi transmită un salut, să ceară să iasă afară sau să îți transmită că dorește mâncare, folosind diferite tonuri.
Prin urmare, mieunatul este, parțial, un comportament dezvoltat în relația cu noi pentru că au înțeles că astfel ne pot atrage atenția și obține ce doresc.
