Dacă ați trăit cu impresia că „Efectul-fluture” e doar un film din 2004, cu Ashton Kutcher și Amy Smart, gândiți-vă din nou. Filmul a fost doar o nouă abordare a unui concept mult mai vechi.
Efectul fluture este un concept care are la bază ideea că evenimentele mici, aparent banale, pot avea ca rezultat consecințe mult mai mari – cu alte cuvinte, au impact neliniar asupra sistemelor foarte complexe. De exemplu, atunci când un fluture bate din aripi în India, această schimbare minusculă a presiunii aerului ar putea provoca o tornadă în Iowa.
În filmul menționat anterior, personajul lui Kutcher găsește o modalitate de a călători în timp, de fiecare dată când face această călătorie, el face lucruri mici, în mod diferit. Dar acele mici schimbări se termină având efecte majore (și îngrozitoare) asupra vieții sale de adult.
Termenul „efect fluture” a fost inventat în anii ’60 de Edward Lorenz, profesor de meteorologie la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, care studia modelele meteorologice. El a conceput un model de predicție meteo care să demonstreze că dacă sunt comparate două puncte de pornire, alăturate, care indică vremea actuală, unul lângă celălalt, în curând acestea se vor depărta unul de celălalt, iar mai târziu, o zonă s-ar putea confrunta cu furtuni severe, în timp ce în cealaltă vremea este calmă.
Atunci, în anii ’60, statisticienii meteo au crezut că ar trebui să poți prezice vremea viitoare pe baza examinării înregistrărilor istorice (temperatură, presiune, umiditate, etc) pentru a vedea ce s-a întâmplat atunci când condițiile erau aceleași ca și acum. Lorenz era sceptic. El a rulat un program de calculator pentru a testa diverse simulări meteorologice și a descoperit că rotunjirea unei variabile de la .506127 la .506 a schimbat dramatic cele două luni de prognoze meteo în simulare.
Ideea lui a fost că prognoza meteo pe perioade lungi a fost practic imposibilă, în mare parte, deoarece oamenii nu au capacitatea de a măsura complexitatea incredibilă a naturii. Sunt, pur și simplu, prea multe variabile care pot acționa ca puncte de pivotare, în cascadă, cu consecințe mult mai mari.
Așadar, deși oamenii cred adesea că efectul fluture înseamnă că modificările minuscule pot avea consecințe importante (și putem urmări această evoluție pentru a vedea ce schimbare a provocat), Lorenz încerca să spună că nu putem urmări aceste schimbări. Nu știm, cu adevărat, exact ce ar determina un model meteo să distorsioneze într-altul. Lorenz a numit aceasta „dependență sensibilă de condițiile inițiale” atunci când a prezentat-o publicului, într-o lucrare din 1963, intitulată „Fluxul Deterministic Nonperiodic”. (El a introdus termenul „efect fluture”, în discursurile sale ulterioare)
Efectul fluture și teoria haosului
Mai târziu, alți oameni de știință și-au dat seama de importanța descoperirii lui Lorenz. Perspectivele sale au pus bazele unei ramuri a matematicii cunoscută sub numele de teoria haosului, ideea de a încerca să prezici comportamentul unor sisteme care sunt, în mod inerent, imprevizibile.
Puteți vedea cazuri ale efectului-fluture în fiecare zi. Vremea este doar un exemplu. Schimbările climatice sunt altele. Schimbări care afectează, direct și indirect fauna.
Când începem să luăm în considerare modul în care o mică schimbare poate duce rapid la o mulțime de consecințe nedorite, există în mod firesc motive de îngrijorare.
De exemplu, limitarea construcției barajelor hidroelectrice poate reduce daunele aduse mediului. Însă, eliminând această sursă potențială de energie curată, avem tendința de a reveni la combustibilii fosili, cei care accelerează încălzirea globală. Subvențiile pentru biocombustibili, menite să reducă dependența noastră de combustibilii tradiționali au sporit distrugerea pădurilor pluviale, poluarea surselor de apă dulce și creșterea prețurilor la produsele alimentare, care au afectat cele mai sărace segmente ale populației.
Cum putem face, totuși, ceva, fără teamă că provocăm mai mult rău?
O mai bună înțelegere a efectelor indirecte este, probabil, unul dintre cei mai importanți pași în încercarea de a diminua aceste efecte. Păstrarea naturii cât mai aproape de starea sa inițială este cu adevărat cel mai important factor. Ecosistemele sunt foarte complexe, iar pierderea unei singure specii ar putea să nu aibă un efect perceput, dar ar putea avea efecte în cascadă asupra întregului sistem. De exemplu, reintroducerea lupului în Parcul Yellowstone a crescut populațiile de castor, a crescut numărul sălcilor și a furnizat hrană pentru păsări, coioți și urși, printre alte avantaje.
Apoi, trebuie să avem în vedere modul în care efectul fluture este asociat vieții noastre, individual. Cu aproape 8 miliarde de oameni pe planetă, o singură persoană poate produce schimbări care reverberează pe toată planeta? Produsele pe care le cumpărăm, oamenii cu care interacționăm, cuvintele pe care le rostim – probabil fiecare dintre acestea poate avea efecte în cascadă.
Sunt oare motivele pentru care toți înaintașii noștri, toate religiile și toate filozofiile Pământului ne transmit că este important să încerci să fii o persoană bună, să creezi o influență pozitivă? Cu siguranță! pentru că, de la începuturile omenirii, când legătura cu natura era mult mai puternică, au fost înțelese efectele indirecte ale tuturor acțiunilor noastre.
