Van Leeuwenhoek, părintele microbiologiei, a întrezărit, în secolul al 17-lea, lumea de dincolo de cotidianul în care suntem dimensionați. Atunci, el a încercat să înțeleagă ce dă iuțeala unui ardei iute, imaginându-și că trebuie să fie ceva plin de țepi… Folosind un microscop rudimentar, a văzut mici sfere și organisme care se mișcau haotic – a fost prima observație directă a bacteriilor. Astăzi, avansul enorm al științei ne permite să vedem, cu precizie, elementele care produc mirosul și gustul – este vorba despre structuri glandulare (cele galbene, în imagine) care conțin elementele chimice care determină un parfum sau altul. Totuși, trebuie spus că, în esență, parfumul plantelor este, din vremuri imemoriale, o armă, dezvoltată pentru apărarea de anumiți dăunători sau, dimpotrivă, pentru atragerea insectelor, responsabile pentru polenizare. Este, de asemenea, o formă prin care teritoriul este „marcat”.
