În mod clar, pe măsură ce avansăm, ca specie, ne punem din ce în ce mai multe întrebări, unele, pragmatice altele fundamentale – cum ar fi, de ce trăim într-un univers compus din trei dimensiuni spațiale + timp? Răspunsul, este că viața – așa cum o știm – nu ar putea exista într-un univers altfel dimensionat, ideea de bază fiind că lumea în care trăim, trebuie să ofere condițiile propice pentru supraviețuire. OK! Sau nu, cum ar spune fizicienii de la University of California, care, grație colegului James Scargill, afirmă că un univers bi-dimensional + timp, ar putea să se supună atât regulilor gravitației cât și să suporte viața complexă! Afirmația se bazează pe calcule teoretice care concluzionează că, într-un univers 2D, ar exista câmpuri gravitaționale scalare și, prin urmare, viața ar putea să-și găsească făgașul respectând reguli mult mai simple decât cele din lumea noastră, dar suficient de complexe pentru a exista.
