Este cel mai nou trend în Silicon Valley și constă în reducerea drastică a nivelului de dopamină – compus chimic responsabil pentru starea de bine, generat de creier – prin abstinența de la mâncarea savuroasă, alcool, sex, social media și tehnologie. Astfel, adepții acestui tip ultra-ordonat de viață cred că își pot reseta creierul pentru a fi mai eficienți, apreciind lucrurile simple. „Extremiștii” ajung atât de departe încât evită toate activitățile sociale și chiar contactul vizual.
Inventat de Dr. Cameron Sepah, psiholog din San Francisco, „postul de dopamină” a devenit un fenomen internațional. Nu este un challenge, nu implică niciun premiu și nu face decât, aparent, să-ți facă viața searbădă. Totuși, la ce folosește?
Dopamina este un neurotransmițător –un mesager chimic produs în creier –care este disipat pentru a transmite semnale legate de funcții precum controlul motor, memoria, excitarea și procesarea recompenselor.
De exemplu, prea puțină dopamină poate duce la tulburări precum afecțiunea Parkinson, care implică simptome de rigiditate musculară, tremur și degradarea vorbirii și mersului. Unul dintre tratamentele pentru Parkinson este medicamentul L-DOPA, care poate traversa bariera sânge-creier și poate fi transformat în dopamină, pentru a ajuta la alevierea simptomelor afecțiunii.
Dopamina este, de asemenea, importantă în sistemul de recompense formulat de creier, activat prin recompense primare, cum ar fi alimentele, sexul sau drogurile. Important este că sistemul de recompensare al creierului poate „învăța” în timp – semnalele din mediul nostru pe care le asociem cu recompense potențiale pot crește activitatea dopaminei chiar și în absența unei recompense reale. Așa că doar a intra într-o cofetărie și a ne gândi la dulciuri care ne plac atât de mult, poate activa dopamina în creier.
Această așteptare și anticipare a recompenselor se numește „dorința” în limbajul neuroștiinței. Întrucât unul dintre principalele simptome ale depresiei este „anhedonia” – lipsa dorinței, a interesului și a plăcerii, în trăirile asociate natural factorilor care le-ar provoca – reglarea disfuncțională a nivelului dopaminei a fost, de asemenea, legată de această tulburare.
Unele tratamente pentru depresie, sunt concepute pentru a crește nivelul de dopamină în creier. Deci, având în vedere rolul important al acestei substanțe în funcțiile vitale din creierul uman, de ce am vrea să ne debarasăm de ea? Răspunsul, deși simplu, poartă o mulțime de ramificații colaterale – postul de dopamină se bazează pe faptul că acest compus este implicat în dobândirea dependențelor, care se constituie, în enorma lor majoritate, în elemente care distrag, care ne fac să ne pierdem concentrarea și focusul asupra a ceea ce este de fapt important.
După cum am descris mai sus, dopamina stă la baza dorințelor. De exemplu, un toxicoman ar putea spune că nu mai dorește să ia droguri. Dar, în momentul în care este expus posibilității de a consuma drogul care-i provoacă plăcere, cel care este deja dependent de respectiva substanță (de la nicotină și alcool, la cocaină și metamfetamină) este depășit și nu găsește puterea de a-și suprima nevoia de a retrăi plăcerea generată de drog.
Cei care țin post de dopamină cred că pot reduce dorințele, pofta și comportamente nesănătoase asociate plăcerii, prin reducerea nivelului acestei substanțe.
Funcționează, însă, această strategie, acest procedeu prin care am evita afluxul de dopamină, în creier? Specialiștii neurologi au păreri împărțite, însă cei care au recurs deja la „exorcizarea” din creier a substanței asociată plăcerii spun că, expunerea minimală la ceea ce le făcea plăcere, i-a făcut să trăiască prezentul cu mult mai multă claritate, să se afilieze unei vieți simple, în care recompensele nu mai constituie un scop sau miză, iar „resetarea” creierului, dezobișnuirea de gratificații a fost, practic, similară unei eliberări spirituale. Majoritatea celor care au recurs la ceea ce ei numesc „purificare” sunt, în majoritate intelectuali care lucrează în medii ultra-tehnologizate și care au nevoie de susținerea unui nivel al performanței personale extrem de ridicat.
Iată și exerciții simple, recomandate celor care vor să scape de avatarurile gestionării dorințelor: dacă, de exemplu, seara obișnuiești să te uiți des la smartphone, închide-l de tot atunci când ajungi acasă – astfel nu vei mai auzi notificările, care, pentru creier, sunt un fel de recompensă. Sau, dacă abia aștepți să ieși cu prietenii, la un bar sau club, alege în schimb un atelier de creație artistică – modificându-ți tiparele asociate viitoarelor recompense, este foarte posibil să te poți elibera de ele.
