De la fizică, matematică și știință, la misticism, ocultism, Cabala și Torah, pentru toate, numărul 137 pare a fi cel mai important din Univers. Este acesta cheia înțelegerii misterelor lumii în care trăim?
Numărul absolut
Aceste trei cifre, după cum se dovedește, au fost mult timp obiectul fascinației care leagă prăpastia dintre știință și misticism. „137 continuă să atragă imaginația tuturor, de la oameni de știință și mistici la ocultiști, la oameni de la marginile îndepărtate ale societății”, spune Arthur Miller, profesor emerit de istorie și filozofie a științei la University College London și autor al cărții „137: Jung, Pauli și urmărirea unei obsesii științifice”.
Pentru fizicieni, 137 este numitorul aproximativ al constantei de structură-fină (1 / 137.03599913), numită și constanta Sommerfeld, este o invariabilă fizică fundamentală care caracterizează puterea interacțiunii electromagnetice dintre particulele elementare. Acest număr imuabil determină modul în care „ard” stelele, felul în care se întâmplă chimia și chiar existența atomilor.
Dacă constanta ar fi mai mare, de exemplu, atomii s-ar descompune mai repede. Fizicianul britanic Laurence Eaves explică ce s-ar petrece dacă această constantă a structurii fine ar avea o valoare diferită – „fizica, chimia, biochimia ar fi total diferite și s-ar putea să nu fim în preajmă pentru a vorbi despre asta”.
Dar, practic, din momentul descoperirii sale în 1915 de către fizicianul german Arnold Sommerfeld, care inițial o reda ca 0,00729, constanta structurii fine părea să semnifice și un adevăr metafizic mai mare pentru că ea determină distanța dintre liniile spectrale ale unui atom, care sunt, practic, ADN-ul acestuia. Prin urmare, 137 este unul dintre acele numere care se află la temelia Universului. Dacă ar fi orice altă valoare, atunci structura materiei ar fi foarte diferită și așa am fi și noi – motiv pentru care oamenii au început să se refere la 137 ca la un număr mistic. Miller continuă: „Limbajul spectrelor – liniile spectrale unde Sommerfeld a descoperit această constantă – este o adevărată muzică a sferelor, ce survine din atom. Deocamdată, fizicienii au putut concluziona doar că această valoare nu a apărut accidental și că este acolo, independent de rațiunea și voința noastră.
În 1929, astrofizicianul englez Arthur Eddington – care a jucat un rol cheie în stabilirea validității teoriei generale a relativității a lui Albert Einstein și a fost un prim avocat al teoriei Big Bang, printre altele – a început să exprime constanta ca 1/137. De asemenea, el a constatat că aceasta are implicații spirituale majore: „Arthur Eddington a căutat un nou misticism care să emane din științele naturii”, spune Miller. „Poate, credea el, indiciul era în numere, în special numărul 137”.
Relativitatea și teoria cuantică
După cum detaliază Miller, Wolfgang Pauli, pionierul fizicii cuantice, născut în Austria, a început să fie fascinat de numărul 1/137, deoarece acesta apare și în misterioasa intersecție a relativității și teoriei cuantice, pe care el a explorat-o cu ajutorul prietenului său, psihanalistul Carl Jung. Dar, așa cum a aflat Pauli, în anii 1950 de la un erudit religios, 137 a avut, din zorii umanității, o altă semnificație, fiind asociat cu Cabala. Această formă ezoterică a misticismului iudaic se dovedește a fi o legătură extraordinară între misticism și fizică, o juxtapunere imposibilă din punct de vedere logic. Cum au determinat misticii importanța acestui număr, care după mii de ani se dovedește a fi fundamentul construcțiilor universale, va rămâne un mister, probabil.
Numărul 137 apare frecvent în Torah, fiind durata vieții în ani a personajelor precum Ismael și Levi, sau vârsta lui Avraam când și-a legat fiul, Isaac, în pregătirea pentru a-l sacrifica Domnului. Mistic sau nu, fapt este că numărul literelor din Torah este de 304.805 – dacă este segmentat în perechile numerice și inversat, rezultatul ne oferă numerele 50, 84 și 03. Adunați-le și veți obține 137!
Dincolo de aceasta, relația constantei structurii-fină cu ceea ce, generic, numim lumină, în fizică, este de netăgăduit; pe de altă parte avem obsesia cabaliștilor de a se conecta cu lumina, de a-i înțelege natura subtilă și dezideratul de a deveni (i)luminat prin eliminarea ego-ului.
Pentru a-l cita pe Miller „Piesa din puzzle care lipsește înțelegerii fundamentale a fizicii, este conștiința”.
