E de mărimea unui Paracetamol. Aproape nimeni nu o înghite, ci o sfărâmă, transformând-o în praf. Apoi, ca în filmele cu mafioți, praful e împărțit în trei „liniuțe” și inhalat, pentru un efect mai rapid și mai puternic. În câteva secunde, drogul depășește bariera sânge/creier și inundă, ca un tsunami, sistemul nervos central. Apoi, dopamina eliberată se fixează în lobul central, sporind enorm concentrarea. Apoi, noradrenalina, o altă substanță eliberată la comandă, de drog, cauzează o creștere bruscă a presiunii sangvine. Acum, întreg corpul funcționează peste parametrii la care a fost proiectat, exact ca atunci când ne aflăm într-un pericol iminent. Nevoia de hrană sau somn sunt reprimate, la fel și senzația de durere. Captagonul suprimă, de asemenea, orice formă a senzației de frică, inclusiv mecanismele de autoprotecție sau instinctul de supraviețuire. Astfel ar putea fi explicate o mare parte din atacurile sinucigașe, în care, aparent, un lunatic se grăbește să se salute cu Divinitatea.
După terifiantul atac terorist de la Paris, când atentatori ISIS au luat ostatici și ucis cu sânge rece zeci de nevinovați în clubul Bataclan și în bistrouri din centrul metropolei, poliția franceză a intrat în posesia a numeroase depoziții dar și informații care atestă faptul că atacatorii se purtau ca și cum ar fi fost sub influența unui drog, lipsiți de orice urmă de empatie. Sursele au indicat că tinerii sinucigași s-ar fi drogat cu Captagon pentru a-și duce misiunea criminală la bun sfârșit.
Captagonul este „marca” sub care se ascunde fenetilina, o amfetamină combinată cu cofeină. Conform neurobiologului Jean-Paul Tassin, „această amfetamină dă impresia celui care o consumă că este regele lumii, dându-i o încredere nemaiîntâlnită. Apoi, efectul este devastator: urmează o oboseală intensă, o psihoză, individul alternează momentele de euforie cu cele depresive”.
Drogul a fost dezvoltat în Germania, în anii ’60, pentru a trata hiperactivitatea și depresiile, fiind apoi utilizat de cicliști pentru a-și spori performanța, în 1986 fiind declarat drog periculos și interzis comercializării. La începutul anilor 2000, în Siria și Turcia, producția și consumul au marcat un reviriment, ulterior majoritatea utilizatorilor provenind din țările Golfului Persic.
Tableta s-a transformat curând în forță motorie pentru jihadisti, după cum confirmă un luptător în conflictul din Siria: „Îți dă energie, începi să te lupți neobosit, poți să mergi fără să te oprești, nu cunoști frica. Luptătorii îl folosesc pentru a rămâne treji, pentru a se concentra și pentru a-și îmbunătăți viața sexuală”.
Un business major
Lipsesc datele care să certifice dimensiunea reală a acestei afaceri, însă speculațiile arată că putem vorbi despre un business înfloritor. Motivul? Recent, autoritățile Siriene au confiscat, la granița cu Libanul, 50 de milioane de pastile de Captagon, în condițiile în care este bine-știut că doar aproximativ 12% din trafic este interceptat… Valoarea de piață – aproximativ 300 de milioane de dolari – plasează traficul cu Captagon în top 5 mondial, în selectul club condus de cocaină. În Arabia Saudită, unde traficul cu substanțe interzise aduce pedeapsa cu moartea, o pastilă se vinde cu 20 de dolari, în timp ce în Liban, un pachet cu 200 de pastile poate fi cumpărat cu 65 de dolari. Realizarea pastilelor e o joacă, după cum se zvonește, informatorii confesându-se că majoritatea ingredientelor, precum cofeina și vitaminele, se achiziționează din Turcia, unde nu sunt ilegale, per se. Doar amfetamina este mai greu de procurat, dar eforturile nu sunt mari.
Războaie alimentate de Droguri
Numeroase supoziții și date indirecte susțin ipoteza conform căreia avem de-a face cu o adevărată tradiție în utilizarea drogurilor, în războaie. Cel de-al doilea război mondial a fost primul complet mecanizat, ceea ce înseamnă că mașinile nu aveau nevoie de pauză, însă operatorii acestora da. Pentru a soluționa această problemă, comandanții militari au hotărât utilizarea amfetaminelor, pentru a putea ține trupele în alertă și gata de luptă. Drogul folosit se numea Pervitin, iar utilizarea lui era foarte răspândită în rândul soldaților germani, în timp ce aliații utilizau amfetamine a căror formulă avea să fie cunoscută ulterior drept Speed.
În războaiele Napolioniene (1803-1815), înaintea luptelor, combatanților francezi și englezi li se oferea alcool pentru a le ridica moralul, dar și ca o măsură de prevenție împotriva posibilelor infecții. Rația zilnică, pentru fiecare soldat, era un galon de bere (aproximativ 4 litri) sau o jumătate de litru de rom.
În timpul Războiului Civil (1861-1865), morfina a fost folosită și pe câmpul de luptă, soldații utilizând-o pentru a scăpa de dureri și pentru a-și ridica moralul. Se spune că peste 400.000 de soldați au devenit dependenți.
