Încă de la momentul în care omul a realizat că are conștiință de sine, cel mai probabil, primele întrebări au fost: cine sunt?, de unde vin?, cum am ajuns aici?, încotro mă îndrept? În vreme ce religiile au răspunsuri antitetice și nu pot cădea de acord asupra unor răspunsuri rezonabile, o temă recurentă capătă o tot mai importantă anvergură – Universul nu este nicidecum terenul de joacă al unui coder și nici rodul unor lungi serii de întâmplări, posibilități și șanse ci, mai degrabă, un vast ocean care abundă de inteligență profundă, în care totul este interconectat.
În best-seller-ul „The Source Field Investigations”, autorul David Wilcock propune întrebarea „s-ar putea ca spațiul, timpul, energia, materia, viața biologică și conștiința să fie, toate, produsul unei singure surse?” și încearcă să ofere răspunsuri ce decurg din câteva experimente științifice cel puțin ciudate, dar care conduc spre un singur răspuns – da, există un Câmp-Sursă care conectează totul, în Univers.
Iată, mai jos câteva experimente științifice, care susțin teoria Câmpului-Sursă:
Dr. Cleve Backster descoperă că plantele percep agresiunile și au percepție extrasenzorială
Cleveland Backster a fost cercetător și specialist în interogatorii pentru CIA. El a fost cel care a dezvoltat prima evaluare numerică standardizată, în interpretările rezultatelor poligrafice.
La 2 Februarie 1966, secretara lui Backster a cumpărat două plante, pentru birou – un Ficus și o Dracaena. Backster petrecea mult timp la birou, rămânând chiar și peste noapte. Într-o dimineață, i-a venit ideea să conecteze planta dracaena la poligraf, să vadă ce se întâmplă. Foarte surprins, a constat că planta avea o activitate electrică foarte asemănătoare cu a ființelor, motiv pentru care a decis să continue, mai aprofundat, experimentele.
A început prin a își imagina că pune, pe una dintre frunze, câteva picături de cafea – nicio reacție; apoi, doar s-a gândit că apropie flacăra unei brichete de plantă – indicatoarele poligrafului au luat-o, brusc, razna! Backster sublinia, în lucrarea sa ulterioară „Primary Perception”, că nu a rostit niciun cuvânt, doar a gândit acțiunea respectivă iar planta s-a comportat de parcă i-ar fi citit gândurile. Cleve Backster a descoperit că plantele percep amenințările fie și numai dacă acestea sunt formulate mental, fără o acțiune concretă. Mai apoi, cercetătorul a adus lângă plantă o cutie de chibrituri, fără să scoată o vorbă. Din nou, acele poligrafului au început să se zbată frenetic și, doar după ce a renunțat la ideea de a face rău plantei și a îndepărtat chibriturile, indicatorii au revenit la normal.
În timp, după numeroase experimente și studii, Backster a descoperit că având grijă de plante, acestea par să-i monitorizeze gândurile și să reacționeze la gândurile și sentimentele sale. Mai mult, într-o zi, a observat că una dintre plantele pe care le avea acasă a reacționat foarte puternic, în momentul în care a turnat apă fierbinte, în chiuvetă. Și-a dat seama, ulterior, că scurgerea era plină de bacterii, care au reacționat la trauma pe care le-o produsese, iar planta a perceput durerea acestora drept o potențială amenințare la adresa ei…
În timpul unui studiu, efectuat la Universitatea Yale, Backster a legat un ou de poligraful său și, spre stupefacția tuturor, a început să „țipe” atunci când alte ouă erau puse în apă clocotită…
Cercetările au continuat mulți ani, urmărindu-se efectele interacțiunilor, reale sau imaginare, asupra unei pleiade de ființe, care au reacționat instantaneu chiar și când erau puse în Cuști Faraday sau la mare distanță unele față de altele. “Am certitudinea că informația care trece de la plante, la bacterii, la insecte, la animale și la oameni nu are un suport electromagnetic, nu o oprește niciun fel de câmp fizic și distanțele pe care se propagă instantaneu sunt, cel mai probabil, infinite” scria dr. Cleve Backster în cartea sa, Primary Perception.
Dr. Jacobo Grinsberg descoperă că mintea cuplurilor este conectată la un câmp nedetectabil
Jacobo Grinberg a fost un cercetător mexican ce a studiat extensiv domeniile șamanismului, meditației și telepatiei. După ce a fost martorul unei intervenții de „chirurgie psihică”, a dezvoltat teoria conform căreia există un „câmp neuronal” ce reacționează și este conectat cu creierul.
Dr. Grinsberg a constatat că meditația, realizată de cupluri, conduce la sincronizarea undelor emise de creier și că acest fenomen continuă, chiar dacă subiecții sunt separați la distanțe mari și plasați în camere ce ecranează orice unde electromagnetice. De exemplu, când Grinsberg a îndreptat raza unei lanterne spre ochii unuia, partenerul din camera alăturată a avut o reacție similară, înregistrată pe aparatul poligraf.
Dr. William Braud demonstrează efectul „cineva se uită la mine”
Dr. William Braud a fost un psiholog și parapsiholog american, binecunoscut pentru experimentele sale în domeniile psihokineziei și influenței mentale asupra sistemelor vii.
Potrivit autoarei Lynne McTaggart, Dr. Braun își începea experimentele prin încercări de a transfera gânduri/emoții către unul din elevii săi aflat sub hipnoză. Astfel, când Braun se ciupea de mână, studentul său simțea durere; când își trecea mâna deasupra unei flăcări, elevul simțea o arsură; când se gândea la o barcă, subiectul începea să o descrie.
Braun a ajuns să publice, în reviste de știință reputate, mai mult de 250 de articole care descriau, științific, experimente precum cele anterioare. Unul dintre primele experimente efectuate cu rigurozitate științifică, a fost să conecteze pești Apteronotus Albifrons – aceștia emit semnale electrice la fiecare mișcare pe care o fac – la electrozi, cerând, apoi, participanților la experiment (în majoritate, studenți) să încerce să schimbe direcția spre care înotau peștii, folosindu-și doar intenția, transmisă doar mental.
Ulterior, Braud a dorit să studieze foarte controversata situație, în care suntem conștienți când cineva se uită la noi. A pus un subiect, ales aleator dintr-un grup, într-o încăpere și a instalat o cameră de filmat, alături de acesta. Subiectul a fost conectat la un aparat poligraf. În camera alăturată, se putea vedea, pe un ecran, fața subiectului. Un al doilea participant la experiment, a fost rugat să se uite insistent la chipul de pe ecran și să încerce astfel să-i atragă atenția persoanei filmate, însă doar când i se va cere în mod specific acest lucru.
Atunci când persoana din prima cameră era observată, activitatea electromagnetică înregistrată la nivelul pielii acesteia a crescut cu peste 60%, față de momentele în care nu o privea nimeni… Cercetările lui Braun, sistematice și foarte numeroase, au revelat faptul că oamenii își pot transmite gândurile unul altuia și să creeze reacții de care nu ne dăm seama în mod conștient.
Vizualizarea la distanță sugerează că totul, în Univers, este conectat
Cu toate că pare o șarlatanie perfectă, vizualizarea la distanță nu mai este de mult pusă sub semnul întrebării, în ce privește concluziile. Singura și cea mai mare problemă este reprezentată de modalitatea prin care anumite persoane, antrenate, reușesc să descrie, locuri, lucruri, situații, aflate la distanțe foarte mari și despre care nu aveau habar, înainte de a li se cere să își îndrepte atenția spre acestea. Fenomenul a fost îndelung studiat în ultimul secol, fiind utilizat, de exemplu, în timpul Războiului Rece, atât de americani cât și de sovietici, pentru a se spiona reciproc.
Brenda Dunne și Robert Jahn de laPrinceton University au condus un studiu în care au antrenat 48 de persoane obișnuite în vizualizarea la distanță. Astfel, unei persoane i se cerea să „viziteze” o locație aleasă la întâmplare, aflată la cel puțin 8000 km distanță, și să descrie cât mai exact ce vede.
Din cele 336 de teste realizate, 283 au produs rezultate semnificativ exacte – șansele ca lucrurile să se potrivească întâmplător fiind de un miliard la 1.
O altă echipă care a studiat acest fenomen, condusă de Dr. Ray Hyman, un sceptic declarat al vizualizării la distanță, a concluzionat rezultate mult prea solide și specifice pentru a fi încadrate în categoria „întâmplări și coincidențe”. În experimentele efectuate de această echipă s-au utilizat doar camere izolate electromagnetic, din care subiecții, persoane obișnuite, raportau detalii despre locații alese aleator.
Unul dintre cele mai bizare efecte, înregistrate de subiecți care căpătaseră deja experiență în observările la distanță a fost acela că aceștia înregistrau evenimente care nu avuseseră încă loc, în timpul nostru.
Există, cu adevărat, Câmpul-Sursă?
Așa cum demonstrează experimentele practice, probabilitatea ca un câmp asociat conștiinței să prevaleze în Univers și acesta să constituie fundamentul funcționării tuturor ființelor și lucrurilor este prea mare pentru a face abstracție de ea. Și, dacă există, urmează să răspundem vastității de întrebări care decurg: este realitatea noastră o proiecție holografică a acestei conștiințe universale unificate? de unde a apărut acest câmp-sursă? de ce existăm în această formă, dacă totul este o proiecție a ceva mult mai profund?
Aceste mistere, deocamdată nedezlegate, care cuprind spațiul, timpul, energia, materia și conștiința sunt, de fapt, întrebările fundamentale ale existenței noastre. Și, se pare că suntem acum la apogeul acestei cunoașteri sacre – cunoștințe care de milenii ne așteaptă să le re-accesăm. Imaginați-vă potențialul vieții, așa cum îl cunoaștem, dacă am înțelege această inteligență universală.
