Încă din momentul în care omul a realizat că are conștiință de sine, cel mai probabil, primele întrebări au fost: cine sunt?, de unde vin?, cum am ajuns aici?, încotro mă îndrept? În vreme ce religiile au răspunsuri antitetice și nu pot cădea de acord asupra unor explicații rezonabile, o temă recurentă capătă o tot mai importantă anvergură – Universul nu este nicidecum terenul de joacă al unui coder și nici rodul unor lungi serii de întâmplări, posibilități și șanse ci, mai degrabă, un vast ocean care abundă de inteligență profundă, în care totul este interconectat.
Adevărul este că, noi, rasa umană, nu avem deloc habar cum ne-am trezit că existăm, cum am ajuns aici sau ce era înainte de a ne pune noi problema că ar fi fost ceva. Ar putea asta să fie o conspirație? Conform definiției, conspirația reprezintă un adevăr care ne este ascuns – poate fi un secret, la fel de bine cum poate fi un răspuns.
Omul modern, o știm cu precizie, există de aproape 200.000 de ani, iar formele de viață primare au apărut, pe minunata noastră planetă, acum mai bine de 3.5 miliarde de ani. Rezultă o diferență de aproximativ 3,499,800,000 ani pre-umani, timp în care s-ar fi putut petrece, practic, orice: de la ridicarea și căderea a nenumărate civilizații asemenea nouă, până la absolut nimic, în afară de o evoluție lentă, plictisitoare, presărată cu un uriaș șir de încercări ale naturii până să desăvârșească în forma de astăzi. Orice variantă am alege, este la fel de posibilă: urmele unei civilizații ca a noastră s-ar fi șters complet până acum, pentru că natura și-ar fi făcut treaba perfect – mișcări tectonice, degradarea presupuselor elemente tehnologice în timp etc. De exemplu, cea mai veche bucată de pământ se găsește în deșertul Negev, Israel și are puțin peste un milion de ani de când forțele telurice nu au modificat-o.
În 2018, Gavin Schmidt – climatolog la NASA Goddard Institute – și Adam Frank – astrofizician la University of Rochester – au emis ipoteza civilizațiilor pre-umane. Schmidt studia planete îndepărtate din Cosmos căutând referințe care să se constituie în argumente că cineva, acolo, “a aprins lumina” – creșteri bruște ale temperaturii planetelor, care ar putea fi generate de momentul trecerii la o societate industrializată, al unei ipotetice civilizații extraterestre. Din fericire pentru desfășurarea ulterioară a carierelor celor doi, rezultatele au fost neconcludente, interpretabile. Motiv pentru care cei doi cercetători au avut un moment de tip “ce-ar fi dacă”, îndreptându-și atenția dinspre tăriile cerului, spre Pământ. “De ce să cauți viața extraterestră când vechimea Pământului și a vieții ți-ar putea oferi revelații incredibile”, se întreba Frank. Și, într-adevăr, căutând în datele științifice la care aveau acces, au constatat un salt misterios, în temperatura suprafeței Pământului, petrecut acum 55 de milioane de ani, de la 9 la 14 grade Farenheit.
Perioada, denumită Maximum Termal Paleocen–Eocen, a lăsat asupra Terrei o amprentă similară cu cea pe care ar lăsa-o civilizația noastră industrializată, arheologilor din viitor. Desigur, impactul unui meteorit mărișor ar fi putut lesne cauza acest Maximum Termal, la fel cum erupții vulcanice masive ar fi putut avea un efect aproape similar.
Când Schmidt și Frank au început să sape mai adânc după o explicație plauzibilă, aceasta a venit nu de la știință ci de la SF – mai precis de la un episod al popularului serial TV, Dr. Who, în care un călător în timp vizitează, în trecut, o foarte veche civilizație ce a atinsese un nivel tehnologic incredibil, cu 450 de milioane de ani înaintea omului. În povestea de pe micul ecran, vechii locuitori ai planetei noastre erau o civilizație de oameni-șopârlă, numită Silurieni. De aici le-a venit celor doi oameni de știință ideea să-și boteze cercetarea ideii civilizațiilor pre-umane, Ipoteza Silurian.
N-a fost singurii pentru că, uitându-se în istorie, au constat că multe texte antice, din zone complet diferite ale Pământului, provenite de la popoare fără nicio legătură culturală, economică sau socială vorbeau despre un trecut dinaintea Genezei și Grădinii Raiului, populat de ființe diferite de noi. Despre aceste entități nu se face vorbire nicăieri în Biblie pentru că, nu pare să fie deloc ceva ce ne-ar putea privi vreodată. Chiar dacă evidențele abundă. Coroborând surse diferite – de la texte din vechiul Sumer, la surse din Grecia antică sau zona Asiei, au concluzionat că este foarte posibil ca, la un moment dat în istoria planetei noastre, noi și cealaltă presupusă civilizație să ne fi intersectat existențele, pentru o perioadă. Tehnologia și armele de care acea veche rasă dispunea, ne-ar fi făcut să-i venerăm ca pe zei – ființele supranaturale descrise în legendele din India și Grecia sau regii-șopârlă desenați de oamenii preistorici, în peșterile din Mesopotamia (acestea sunt, de altfel, primele atestări în care oamenii se închină unor entități reptiliene). Găsim referiri despre această rasă străveche și în Torah – cel mai vechi și sacru text iudaic – unde sunt numiți Nephilim, așa-numiții veghetori: “Nephilimii au fost pe Pământ în acele zile și după acestea, când fiii Domnului au venit la fiicele oamenilor și au avut copii cu ele”, conform vechiului text, “ei erau eroii din vechime”. Cele de mai sus sunt fraze pe care niciun preot, prelat, învățat sau rabin nu le poate explica.
Sunt cercetători care merg mai departe de legende și încearcă să găsească evidențele fizice ale unei civilizații ultratehnologizate, în istoria străveche a Pământului, de care nu ne-a spus nimeni, până acum. Una dintre cele mai clare amprente pe care ar putea să o lase posterității o civilizație ajunsă la un nivel tehnologic avansat, este folosirea puterii atomice. Noi am utilizat-o, distructiv, la Hiroșima și Nagasaki. Se pare că nu am fost singurii, pentru că arheologii au descoperit în Rajasthan, India, o zonă deșertificată, care poartă toate markerele pe care le lasă o explozie atomică. Ca o confirmare, catastrofa antică este descrisă în amănunt în Mahabharata, textul Sanskrit a cărui vechime este estimată la peste 6 milenii: “un singur proiectil, care conține toată puterea Universului… O coloană incandescentă de fum și flăcări, strălucitoare precum 10000 de sori, s-a ridicat în toată splendoarea… Era o armă neștiută până atunci, ca un fulger de oțel, gigantic mesager al morții, care a redus la scrum o întreagă rasă”, este traducerea exactă a textului sacru hindus.
Chiar dacă descrierea din Mahabharata a evenimentului este absolut sfâșietoare, nu face decât să ne demonstreze, cât de puține știm despre noi. Ideea unei civilizații industriale pre-umane, pe Terra, înseamnă de fapt, că nu știm mai nimic despre trecutul nostru, despre cine suntem, despre istoria Pământului, locul pe care-l numim “acasă”.
