Unele dintre cele mai prețioase tablouri din lume, dispar, după un jaf de miliarde de dolari, în urma căruia au dispărut lucrări ale lui Vermeer, Rembrandt, Degas și Manet, fiind furate dintr-un muzeu din Boston, Massachusetts. O lovitură îndrăzneață, petrecută în urmă cu 30 de ani.
În zile noastre, un detectiv britanic se apropie de ceea ce consideră că sunt cele mai bune indicii de până acum, date concrete despre ascunzătoarea capodoperelor. Însă, contactul său cheie, un gangster irlandez, a dispărut, brusc, fără urmă.
Martin „Vipera” Foley, un cunoscut criminal care a operat timp de o jumătate de secol la marginea dintre violența politică și lumea interlopă, în Irlanda, a renunțat subit la negocieri, potrivit lui Charles Hill, expert și detectiv binecunoscut în lumea artei. Promisiunea lui Foley, de a reda publicului picturi extraordinare, inclusiv Concertul lui Jan Vermeer – cea mai valoroasă lucrare furată, din lume – s-a volatilizat odată cu el.
Un șir de întâlniri secrete și convorbiri telefonice, în vara anului 2019, mijlocite de Foley, l-au condus pe Hill spre un potențial acord cu membrii supraviețuitori ai unei bande care susține că a orchestrat lovitura din Boston de acum trei decenii. În această vară, însă, după informațiile apărute în presa irlandeză despre potențialul acord cu hoții de artă, Foley, căutat pentru impozite neplătite, a dispărut.
În februarie, după o informație primită din partea Gardai, poliția irlandeză, cu privire la o amenințare iminentă la viața sa, din partea foștilor „colegi” de bandă, „Vipera”, în vârstă de 66 de ani, nu a mai fost de găsit…
Mega-jafului de artă de acum 30 de ani, i-a fost dedicat un nou film documentar, The Billion Dollar Art Hunt, produs de BBC. Într-un segment, expertul și detectivul Charles Hill, declară că este convins că picturile furate se află în Irlanda și că este posibilă o înțelegere cu hoții, ca aceștia să returneze obiectele de artă.
Flash-back
În primele ore ale zilei de 18 martie 1990, pe măsură ce zgomotul sărbătorilor de Ziua Sfântului Patrick se diminua pe străzi, doi bărbați, îmbrăcați în ofițeri de poliție, au intrat în muzeul Isabella Stewart Gardner din Boston și, după ce au încătușat gardienii, au petrecut aproape o oră și jumătate pentru a selecta atent lucrările pe care și-le doreau. Furtul rămâne notoriu în lumea artei și este cea mai importantă lovitură de acest fel, din Statele Unite. Muzeul oferă o recompensă de 10 milioane de dolari pentru informații ce ar duce la recuperarea picturilor.
De când a părăsit poliția, acum 20 de ani, Hill a funcționat ca detectiv independent, putând astfel negocia și oferi bani de răscumpărare, în numele proprietarilor de opere de artă – ceea ce Poliția nu poate face. Aceasta înseamnă să lucrezi la intersecția periculoasă dintre hoții și dealerii de artă și, în cazul jafului din Boston, să ai acces la lumea foștilor activiști republicani Shin Fenn, din Irlanda. Hill, fost șef al secției de furturi de artă și antichități a Poliției, este cel care a recuperat The Scream (Țipătul) lui Edvard Munch, în 1994 și, tot el, a condus o echipă care a recuperat un alt Vermeer și un Goya furate în 1986. Acest jaf fusese conceput de un vechi asociat al lui Foley, gangsterul din Dublin, Martin Cahill.
Foley, care este căutat în Irlanda pentru impozite neplătite în valoare de 738.449€, nu s-a întâlnit direct cu Hill, dar o altă sursă din lumea interlopă, care apare anonim în documentar, a confirmat teoria că lucrările au fost expediate în Irlanda, după lovitura din Boston.
„Poliția din Boston, FBI și experții în securitate de la muzeu au crezut întotdeauna că picturile au rămas în orașul american, dar acum sunt prea multe indicii adunate care arată că inestimabilele picturi sunt ascunse undeva în Irlanda.
Dacă cineva avizat ar intra acum într-o cameră în care ar fi expuse Concertul lui Vermeer sau singurul peisaj marin al lui Rembrandt, Hristos în furtună, pe Marea Galileii, ca să nu amintim despre o lucrare a lui Manet, cinci schițe Degas și un peisaj Govert Flinck, probabil ar fi la limita apoplexiei, nu doar pentru că valoarea intrinsecă a picturilor depășește un miliard de Euro ci pentru că lucrările sunt neprețuite pentru cultura mondială.
Probabil, operele de artă sunt ascunse în spatele unui perete sau într-o pivniță, așteptând să servească drept garanție sau să fie schimbate în bani. Ramele, încă goale, din muzeul din Boston, unde au fost odată expuse minunatele lucrări, sunt o amintire a ceea ce s-a pierdut. Acum, recuperarea inestimabilelor opere de artă, furate în urmă cu 30 de ani, ar putea deveni realitate.
