Au cauzat războaie, au răsturnat guverne și au ascuns chestiuni extraordinare: timp de secole, codurile secrete au învăluit marile mistere ale omenirii.
Până acum…
CODUL OSIRIS
Ce știau faraonii despre lumea cealaltă?
Momentul de care se temea cel mai mult înaltul preot a sosit. A urmat procedura de sute de ori, dar niciodată asupra unui faraon. Sacerdotul desfășoară unul dintre cele mai meticuloase și misterioase coduri din istorie – mumificarea unui rege-zeu. Nu își permite să facă nici cea mai mică greșeală. Cu cea mai mare atenție, introduce un cârlig în nările fostului suveran. Cu ajutorul acestei unelte, va fărâmița creierul regelui transformându-l într-o pastă. Sună îngrozitor, dar procedura are un scop precis: îi va permite să scoată rămășițele creierului lăsând fața faraonului neatinsă. În credința vechilor egipteni, dacă fața unui mort era desfigurată, fie și doar puțin, cel decedat nu ar mai fi putut fi recunoscut de judecătorii din lumea de apoi, ceea ce ar fi condus la o posibilă negare a renașterii într-o nouă viață. Aceasta era, după moartea în sine, cea mai mare temere a locuitorilor Egiptului antic. Totodată, această credință îi transforma pe înalții preoți, cei care conduceau acest ritual, într-o castă enorm de puternică, ce avea o influență covârșitoare în acele vremuri, codul lor secret pentru atingerea vieții eterne fiind transcris în lucrarea Cartea Morților.
Conform credinței vechilor egipteni, o persoană avea două suflete, ambele sustrăgându-se și supraviețuind morții fizice. Rolul ritualurilor practicate de înalții preoți era acela de a le recupera, asigurând reîncarnarea. Dar, dacă aceste ritualuri religioase nu erau realizate corect, dacă, de exemplu, corpul era vătămat sau fața nu semăna perfect cu cea din timpul vieții, renașterea nu mai era o certitudine.
De asemenea, dacă moartea survenea departe de casă, era, în credința vremii, o majoră posibilitate ca reîntruparea să nu mai aibă loc. În anul 30, înainte de Christos, regina Cleopatra s-a sustras capturării și foarte probabilei execuții la Roma, sinucigându-se în Alexandria, astfel asigurându-se că ritualurile mumificării vor fi executate corect. Fără acestea, călătoria în tărâmul celor morți ar fi fost presărată cu pericole insurmontabile, după cum se precizează în Cartea Morților. Cel mai important moment era acela când cel decedat ajungea în fața lui Osiris, zeul vieții de apoi, a celor 42 de judecători ai săi și a Ochiului Adevărului.Aici, inima celui care murise era pusă pe o balanță și, dacă se constata că este mai ușoară decât Pana Adevărului, era declarat lipsit de păcate și-și putea continua călătoria în viața de apoi. Dacă inima nu-și trăda stăpânul în acest moment critic, cel mort utiliza scarabeul ce-i fusese pus în mormânt. Formulele magice din Cartea Morților îi asigurau nu doar o călătorie în tărâmul umbrelor lipsită de primejdii, dar slujeau și drept pavăză împotriva vrăjilor periculoase de aici. Magia era considerată a fi singura soluție și unica armă împotriva făpturilor monstruoase din lumea de dincolo.
Timp de secole, cercetătorii au încercat să dezlege secretele Cărții Morților, fără succes însă, pentru că sunt încă pasaje întregi ce nu pot fi descifrate pentru a înțelege vastele cunoștințe ale anticilor egipteni în ceea ce privește viața de apoi.
CODUL SPAȚIAL
Mesaj extraterestru într-un semnal radio?
Astronomul Jerry Ehman folosea radiotelescopul Universității din Ohio, Big Ear, ca să scruteze adâncurile cosmosului în căutarea unor posibile semnale de la alte civilizații. În afară de un zgomot de fond constant, nu a recepționat nimic neobișnuit. Până la ora 22:16, când a fost inundat, brusc, de unde radio diferite. O succesiune de litere și numere au fost alocate semnalului venit din adâncul spațiului. Ehman le-a încercuit cu un pix scriind alături „Wow!“.
Acum, după aproape 40 de ani de la recepționarea semnalului, misterul asupra originii acestuia este încă neelucidat. Ce se știe însă este că provine din zona constelației Săgetătorului, situată la aproximativ 200 de ani lumină de Pământ. Semnalul nu s-a mai repetat de atunci, motiv pentru care Ehman și-a exprimat dubiile privind originea extraterestră a acestuia, considerând că a fost, de fapt, un bruiaj, o transmisie provenită de pe Terra. Pe de altă parte, alți oameni de știință apreciază că ar putea fi vorba, cu adevărat, de un mesaj trimis de o civilizație îndepărtată. A fost măsurat ca fiind transmis pe frecvența de 1420.4556 MHz – o lățime de bandă aproape identică cu ceea ce se numește „linia hidrogenului“, adică linia spectrală a radiației electromagnetice creată de schimbarea de stare a atomilor de hidrogen neutri. Cum hidrogenul este cel mai abundent element în Univers, entități extraterestre ar putea folosi această frecvență pentru a transmite un semnal către alte ființe inteligente, evoluate.
Există însă o problemă: dacă expeditorii au fost ființe inteligente, atunci știau perfect că vor trebui să aștepte o vreme – nu mai puțin de 122 de ani – până când semnalul să fie recepționat pe Pământ…
CODUL GEO
Lanț de piramide ce leagă primele civilizații?
Este unul dintre cele mai incredibile fenomene create de mâna omului – un lanț de piramide, în jurul globului, situate între 20 și 40 de grade latitudine nordică. Construite de egipteni, maiași sau chinezi, edificiile sunt binecunoscute în întreaga lume. Ceea ce se știe mai puțin este că și alte popoare, fără vreo legătură culturală cu cele mai sus enunțate, au construit piramide.
Cum a fost posibil acest lucru? Istoricii au presupus, pentru o lungă perioadă de timp, că nu a existat nicio interferență între civilizațiile și culturile situate pe continente diferite, și că acestea nu au intrat niciodată în contact. Totuși, în 1970, arheologul Thor Heyerdahl a demonstrat că egiptenii ar fi putut naviga în Atlantic și că ar fi putut ajunge în Insulele Canare sau pe țărmurile Mexicului, la bordul unor corăbii construite din stuf. Astfel, ar fi putut face schimburi, nu doar comerciale, ci și tehnologice, cu maiașii.
Expediția condusă de Heyerdahl a demonstrat posibilitatea teoretică, însă nu a produs o evidență concretă, că lucrurile s-au și petrecut astfel. Coroborând însă această demonstrație cu dovezile arheologice potrivit cărora vikingii au traversat Atlanticul cu mult înaintea lui Columb, atingând coastele Americii de Nord în zona Newfoundland (Canada de est), teza pare să se ridice peste statutul de posibilitate. Dacă la cele de mai sus adăugăm și alte fapte, probate științific, ne vom da seama că anticii erau pasionați de descoperirea de noi teritorii și de lărgirea sferei cunoașterii. Astfel s-ar explica urmele de cocaină găsite în mumiile egiptene – planta crește doar în America de Sud, iar urme similare s-au găsit doar la rămășițele umane în Chile, datând de acum 5000 de ani. Totuși, cum s-au petrecut aceste călătorii foarte îndepărtate? Cine au fost primii constructori ai piramidelor? De ce sunt acestea situate la aproximativ aceeași latitudine? Iată întrebări la care știința modernă nu a găsit, încă, răspuns.
CODUL MONA LISA
Ce secret a luat cu sine Leonardo da Vinci?
Este unul dintre cele mai neobișnuite programe de decriptare realizat vreodată. Folosind ceea ce se numește un program software de recunoaștere emoțională, experții de la Universitatea din Amsterdam, alături de confrați de la Universitatea Illinois, au încercat să dezlege unul dintre cele mai mari mistere din artă: pictura Mona Lisa, a lui Leonardo da Vinci.
Una dintre ciudățeniile operei de artă este că, în funcție de unghiul din care este privită, Mona Lisa pare să zâmbească sau să aibă o mină serioasă. Codul tabloului realizat de da Vinci este 83-9-6-2 și derivă din structurarea expresiilor pe care le putem recunoaște pe chipul modelului: 83% bucurie, dar poziția ochilor și curbura buzelor ne transmit, conform algoritmilor extrași de cercetători, 9% dezgust, 6% teamă și 2% furie. Sunt însă mult mai multe elemente care se ascund în spatele misteriosului zâmbet – la realizarea faimoasei picturi, Leonardo a descoperit un mister străvechi, cel al privirii. Înainte de a se apuca de realizarea operei de artă, Leonardo a obținut, în secret, cadavre cărora le-a studiat structura mușchilor, ochilor și chiar a creierului. Avea nevoie de toate acestea pentru a înțelege cum ar vedea Mona Lisa lumea. S-a dovedit că da Vinci a fost primul care a înțeles întru totul cum noi, ființele umane, percepem lumea și cum reușesc ochii să proceseze informațiile vizuale, în timp ce creierul le decodifică, interpretează și le reasamblează în imagini.
Margaret Livingstone, expert în percepția vizuală la Harvard Medical School, spune: „Zâmbetul eluziv al Monei Lisa poate fi explicat prin aceea că aproape tot câmpul spațial al gurii este situat într-o zonă de joasă frecvență, care corespunde cu vederea noastră periferică. Ca atare, doar atunci când ne uităm la ochii ei sau la fundal, sesizăm că zâmbește, în schimb, dacă ne uităm direct la buzele ei zâmbetul pare să dispară“. Leonardo și-a studiat modelul luni de zile, interesându-l nu doar stereotipul facial sau alura, ci și personajul în sine, astfel că celebra pictură a fost descrisă ca fiind o psihoanaliză zugrăvită în culori. Dar opera de artă simbolizează și altceva – un nou mod de a vedea lumea – întrucât fiecare privitor vede o Mona Lisa diferită, ce depinde de unghiul din care o privește.
CODUL BATTISTA
A controlat Vaticanul Europa cu un disc cifrat?
Când primii cruciați s-au întors acasă, în Europa, din țara Sfântă, la sfârșitul secolului XI, au adus cu ei ceva foarte periculos: nu boli sau arme, ci o formulă matematică – una care avea să declanșeze războaie, să răstoarne regi și să zdruncine structurile de putere ale continentului. Analiza frecvenței, care era utilizată pentru a sparge codurile încifrate clasice, putea dezlega orice combinație ascunsă din acele vremuri. Asta însemna că scrisorile încifrate, care treceau prin zeci de mâini până să ajungă la destinatar, nu mai erau deloc sigure întrucât puteau fi lesne descifrate. Un adevărat dezastru pentru elita conducătoare a acelor vremuri care trebuia să transmită, de-a lungul și de-a latul continentului, mesaje secrete, ce trebuiau să rămână obscure oricui, mai puțin destinatarului. Prin urmare, nevoia de a găsi un nou sistem de codare, era aproape disperată. Și cum nevoia este mama invențiilor, a apărut, nu peste multă vreme, și soluția.
Savantului Leon Battista Alberti i s-a cerut atunci să inventeze un nou sistem de încriptare ce urma să fie folosit de papalitate. Curând, acesta a venit cu o soluție revoluționară, constând într-un disc, cu două cercuri concentrice, pe care erau inscripționate literele alfabetului și cifre. Astfel, se năștea un dispozitiv polialfabetic de decriptare avansat, cu mult înaintea vremii.
Prin rotirea cercurilor, fiecărei litere i se desemna o alta (de exemplu, N devenea A), iar utilizatorul nu avea nevoie de nimic și nimeni ca să formeze un cod specific, în afară de discul proaspăt inventat. Desigur, și destinatarul avea nevoie de un disc identic pentru a descifra mesajul primit.
Timp de secole, metoda încriptării cu ajutorul discului cu cercuri concentrice a fost considerată infailibilă, ceea ce a oferit Vaticanului un avantaj strategic enorm. Folosind protecția oferită de acest sistem, papii au reușit să influențeze politica în Europa, să clameze teritorii și orașe, să pună presiune pe regii vremurilor și să își îngenuncheze puternicii adversari, schimbând, pentru totdeauna, fața Europei.
CODUL ALPHABET
Ce face, cu adevărat, Google cu datele noastre?
Cum convingi pe cineva să lase garda jos și să-ți cedeze cele mai intime secrete? Într-o facilitate izolată, un laborator de cercetare deținut de Google la sud de San Francisco, cu numele de cod GWC7 , răspunsul pare să fie clar: oferă-i persoanei o viață lungă și sănătoasă.
Aici, la GWC7, cercetătorii au dezvoltat o metodă prin care „defectele“ de funcționare a corpului pot fi detectate și tratate cu mult înainte ca acestea să devină probleme. Singurul lucru pe care Google îl cere în schimb sunt informații totale și complete despre starea de sănătate. Și, din acest motiv, GWC7 plănuiește să ne intre în cap – ad literam – adică nu doar spiritual, ci și fizic, astfel încât să ne cunoască până în măduva oaselor.
Cum? Cu ajutorul nanoparticulelor! Acestea sunt de 2000 de ori mai mici decât celulele roșii din sânge și mult mai rezistente decât virușii. Nanoparticulele se vor răspândi în tot corpul, după ce vor fi ingerate, și vor intra în fluxul sangvin. Ele vor funcționa ca niște sisteme de alarmă miniaturale, transmițând datele și eventualele avertismente către o brățară ce va fi purtată la mână. Datele strânse vor fi transmise integral către centrele computerizate de la GWC7, unde programe software le vor analiza și vor pune diagnoza.
Este un sistem prin care Google estimează că vor fi salvate cel puțin 100.000 de vieți anual, însă detractorii conceptului nu ezită să reliefeze că nu există absolut nicio garanție că datele personale obținute nu vor fi utilizate abuziv: acestea ar putea fi vândute companiilor de asigurări medicale care ar modifica scoringul personal, deci și taxele de achitat, sau sistemului de sănătate privat, ori industriei farmaceutice. Am fi astfel expuși unor potențiale abuzuri, prin care am cheltui mai mult decât ar fi necesar sau am fi privați de drepturi. Un lucru este sigur: dacă nanoboții încep să ne patruleze prin corp, vom intra într-o nouă etapă a devenirii omului.
CODUL BAPHOMET
Se închinau Cavalerii Templieri unui idol?
Ce este Baphomet?, este o întrebare pe care Cavalerii Templieri au auzit-o în mod repetat, de la arestarea și torturarea lor în ziua de vineri, 13 Octombrie, 1307, din partea forțelor loiale regelui francez Philip IV. Despre templieri se spunea că se închină unui idol – o statuetă neagră, cu trei fețe și barbă. Ulterior, Baphomet a fost ilustrat ca având coarne de diavol și aripi de vultur. Oricum ar fi, cei care-i torturau pe templieri credeau că Baphomet era, de fapt, mai mult decât un idol, fiind convinși că acesta reprezintă sursa unui cod ce se află în spatele puterii fenomenale pe care templierii o aveau în acele vremuri.
Sub tortură, cavalerii au mărturisit aproape toate acuzațiile ce li s-au adus – de la blasfemie și sodomie, necredință și idolatrie – dar nu au revelat nicio informație despre codul Baphomet. Timp de secole, acest cod a părut de nepătruns, asta până când istoricii au descoperit ceva surprinzător: Baphomet fusese numele regionalizat al fondatorului Islamului, Mahomed.
Se poate trage concluzia, pe baza acestei informații, că templierii creștini se închinau profetului musulman? Este foarte improbabil, dar un strop de adevăr ar putea fi în spatele acestei legende. Asta pentru că musulmanii și templierii nu erau atât de ostili unul altuia precum credea biserica creștină. Templierii au adoptat, curând după sosirea în Țara Sfântă, tehnologie, știință și cunoaștere de la învățătorii arabi și, chiar mai mult, au luptat alături de musulmani, împotriuva dușmanilor comuni.
