Dacă ai o pisică, s-ar putea să te consideri părintele felinei tale. La urma urmei, îți hrănești pisica, o smotocești și, probabil, chiar vorbești cu ea.
Pisica ta, însă, vede lucrurile un pic diferit. Potrivit dr. John Bradshaw, felina ta probabil se gândește la tine nu ca la un părinte, ci ca la „o pisică mai mare, care nu-i este ostilă”.
Bradshaw, biolog la Universitatea din Bristol din Anglia, a studiat comportamentul pisicilor timp de 30 de ani și găsește constant noi perspective asupra modului în care acestea interacționează cu oamenii. El a evaluat cele mai recente cercetări, care se concentrează pe modul în care o pisică răspunde la numele ei. Cercetătorii conduși de Atsuko Saito, un biolog cognitiv la Universitatea Sophia din Tokyo, au găsit dovezi că felinele pot distinge numele lor, de cuvinte similare, dar răspunsul lor este subtil. Adică, după bunul plac…
Cercetătorii au vizitat mai multe locuri, de la gospodării, la o cafenea pentru pisici, pentru a judeca răspunsurile mieunatelor. În toate scenariile, pisicile au răspuns la propriul lor nume mai mult decât au făcut-o la substantivele aleatoare sau la alte nume de pisici. „Pisicile sunt la fel de bune precum câinii a învăța însă nu sunt la fel de dornice să arate proprietarilor ceea ce au învățat”, spune Bradshaw.
Așa că, în timp ce s-ar putea să te gândești la tine ca părinte al pisicii tale, ea te vede mai degrabă ca o felină mare, prietenoasă, suficient de generoasă pentru a împărți cu ea conservele.
