Ceșcuțe, mileuri, bigudiuri, o largă varietate de pisici vărgate și dolofane care umblă printre mușcate pudrate și cărnoase, atârnă de umerașe prin dulapuri sau stau literalmente lățite pe noptieră, în fața carpetei cu reni, sau pe covorașe cu motive minuțios lucrate. Nimic din Chagall, am zice… deși s-ar putea face totuși paralele între cei doi.
Oricât ai citi, ce pictează Gubarev este ceva mai greu de spus. Expresionist, collisionist, pictură naivă, gravură primitivă, covoare pictate după tradiția bielorusă – e greu să pui într-o categorie certă lucrările unui artist care surprinde, ironic și într-o manieră foarte sincer personală, momente de viață atât de comune încât cu greu și-ar fi putut imagina cineva că pot deveni temă a unei opere de artă.
Desigur, rădăcinile picturii lui Gubarev sunt adânc fixate în filonul artei și tradițiilor populare, perspectivă care-l apropie de croatul Ivan Generalic sau, de ce nu, chiar de Pieter Bruegel.
De fapt, Gubarev face un joc ciudat, în măsura în care naivitatea lui este deliberată, primitivismului lui este intenționat, iar simplitatea sa este doar aparentă. Este mai clar că lucrurile stau așa gândind că este unul dintre puținii artiști din Belarus care avea, încă de acum 20 de ani, un contract exclusiv și permanent cu o galerie din Paris, care expune la Viena și la Londra. Se înțelege asta și mai bine la un tur (fie și virtual) prin Muzeul de Artă Contemporană de la Moscova sau la un raid pe site-urile caselor de licitații europene, inclusiv faimoasele Christie’s și Sotheby’s.
În acest din urmă caz, Gubarev are chiar un statut confortabil în lista primilor cel mai bine vânduți 300 de artiști. Lista nu va mai părea atât de lungă, dacă admitem că există o elită bine reprezentată, de la Picasso, la Monet, căreia i se cuvine o binemeritată reverență. Tablourile lui Gubarev nu au prețuri fabuloase în licitații, în jur de zece mii de euro în cel mai bun caz, însă opera lui nu a rămas neremarcată, cu atât mai mult cu cât e vorba de o lume de poveste, de parabole închise, cel mai adesea, în situații comice.
Fiecare imagine este o compoziție complexă, formată de episoade separate, povești în povești care au sau nu legătură una cu alta, dar care contribuie la întreg, printr-o mulțime de elemente expresive. Cu cât te uiți mai atent, cu atât înțelegi mai mult din sensul care se ascunde mai ales în coliziuni anecdotice, în timp ce o anumită simplitate exterioară ascunde multă tensiune interioară.
Tema principală este întotdeauna ascunsă în spatele învelișului exterior. De fapt, criticii par de acord că acestea sunt trăsăturile caracteristice ale lucrărilor de Valentin Gubarev: lucrările sale sunt multi-strat și metamorfice.
Artistul are o serie de eroi pe care îi iubește, nu li se opune vreodată, nu le critică morala și manierele, nici măcar atunci când aceștia se ocupă de lucruri de prost gust, ci doar îi descrie în situații comice, ca și cum i-ar vedea prin ziduri, în apartamentele lor și în sălile lor de baie. Este grotesc? Desigur, uneori este, deși grotescul lui Gubarev nu este satiră sau pamflet, ci, mai degrabă, afecțiune și bucurie nedisimulată.
