Un neurolog știe cum să ne potolim mintea, din zumzetul ei necontenit. V-ați blocat într-o buclă de gândire negativă? Soluția este mai simplă decât probabil credeți!
Mintea noastră este un loc zgomotos și, de multe ori, acesta este un lucru bun. Dacă visăm cu ochii deschiși, în timpul zilei, conform științei, este un semn de inteligență superioară și acest proces ne poate face mai creativi. Reflectarea la problemele noastre și disecarea soluțiilor sunt unele dintre cele mai bune modalități de a merge mai departe în viață (chiar dacă nu cele mai plăcute feluri de a-ți petrece timpul).
Deseori, toate acele discuții din capul nostru devin distructive — ne blamăm fie și pentru cel mai mic eșec al nostru, ne vorbim de riscurile sensibile pe care ar trebui să ni-le asumăm sau ne blocăm în bucle nesfârșite de îngrijorări, temeri sau presupuneri care nu duc nicăieri. Acest tip de zgomot mental nesănătos este unul dintre efectele vieții cotidiene cel mai puțin luat în considerare de noi toți, considerându-l un „zgomot de fond” normal, o expresie a propriei conștiințe, un fapt. În realitate, clevetitul interminabil al vocii noastre interioare nu este altceva decât o modalitate a creierului de a ne proteja, o sumă de acțiuni mentale involuntare, prin care rațiunea încearcă din răsputeri să găsească răspunsuri la orice. Pentru a face o analogie, este cam același lucru pe care l-ar face laptopul nostru, dacă i s-ar conferi capacitatea de a încerca să înțeleagă toate informațiile pe care le tranzacționăm prin el, zilnic — ar considera că este de datoria sa să clarifice orice nuanță a vieții noastre online: de la a explica de ce am salvat o imagine care ne-a plăcut, la motivul pentru care căutăm, un sinonim, la cauza care ne face să citim o știre și, apoi, o comentăm online cu prietenii… Un șir infinit de posibile cauzalități, o panoplie uriașă de posibilități. Acum, sărind de la creierul artificial, la minte remarcăm, cu deplină îngrijorare, că la dispoziția propriului creier punem, inconștient, o sumă colosală de informații, zilnic, și asta pentru că informațiile pe care le trăim clipă de clipă sunt multi-dimensionale, provenind concomitent de la văz, auz, miros, simț tactil la care se adaugă interpretarea cognitivă personală a acestora. Deci, cum ne liniștim mintea?
Ce ar face Batman?
Neurologul Richard Kross explică faptul că atunci când ne blocăm într-o rutină mentală, reșapând aceleași griji mereu, fără a ajunge la nicio concluzie sau consolare utilă, avem nevoie să punem în mod conștient distanță emoțională între noi și tot ceea ce ne frământă. Este greu să-ți dai seama cum să rezolvi o problemă atunci când ești foarte supărat, „la cald” sau să mesteci mereu aceleași informații (trebuie spus că memorăm cu exactitate fapte, întâmplări sau acțiuni, cel mult trei săptămâni, însă dacă ne repetăm un anumit punct de vedere personal acesta devine propria realitate). Tot ce trebuie să facem ca să oprim vocea interioară să repete aceleași concepte este să schimbăm persoana. Practic, înlocuind „Eu” cu „El/Ea”, în narațiunea din propria minte, depersonalizăm întreaga problemă ce ne frământă. „Știm că este mult mai ușor să oferim sfaturi altora decât să ne dăm sfaturi nouă înșine. Astfel, am învățat că limbajul (chiar și vocea interioară) ne oferă un truc pentru a găsi soluții la chestiunile care ne macină”, explică Kross. „Acest instrument vă oferă un anumit spațiu mental, o anumită distanță psihologică față de probleme, ceea ce vă ajută să vă oferiți sfaturi mai constructive despre cum să faceți față unei situații.” Pentru a valida cele de mai sus, într-un studiu, copii au fost întrebați cum ar rezolva Batman o problemă, iar aceștia au găsit soluții mai constructive și mai creative decât în situația în care au fost întrebați cum ar rezolva ei aceeași chestiune. Cât timp eliminăm propria persoană dintr-un context care ne ocupă mintea, putem reduce semnificativ temperatura emoțiilor noastre și putem găsi mai ușor o cale de a opri gândurile supărătoare. „Avem capacitatea de a ne reîncărca, natural, redirecționându-ne atenția asupra lucrurilor pe care le considerăm interesante, dar nu necesită o putere de procesare importantă, pentru a le înțelege”, conchide Kross.
