Studiile arată că unul dintre cei mai importanți indicatori ai succesului în viitor, în viață, este tipul mentalității pe care o avem: fixă sau îndreptată spre progres și creștere.
Mentalitatea fixă: unii dintre semenii noștri cred că inteligența este ceva cu care te naști. Acești oameni depun eforturi mari pentru a evita situațiile care dezvăluie lipsa lor de inteligență sau competență, această perspectivă ducând la nesiguranță cu privire la modul în care se compară cu cei din jur.
Mentalitatea progresistă: le este proprie acelora cred că inteligența este o reflectare a capacității lor de a învăța, aceștia echivalând învățarea cu efortul pe care-l depun pentru a se autoperfecționa. Atâta timp cât încearcă și continuă să vadă obstacolele din fața lor ca pe o parte naturală a procesului, aceștia vor performa constant, mai bine.
După definițiile de mai sus, deși ar putea părea evident că având o mentalitate îndreptată spre creștere și progres, este cea mai bună cale de urmat, în practică lucrurile stau cu totul altfel.
Progresul nu este o destinație
Este o perspectivă asupra vieții, este o stare de a fi. De fiecare dată când ne propunem să încercăm experiențe și abordări noi, constatăm că simțul curiozității și creativității crește exponențial. Când devenim experți în unele activități, începem să ne acordăm circumstanțe, și să nu mai progresăm, rafinând modele de eficiență. Facem ceea ce știm și începem să ne bazăm pe acel număr limitat de experiențe pentru a lua decizii. Dar, când explorăm un teritoriu necunoscut, chiar dacă nu are nimic de-a face cu cariera noastră sau cu accentul principal pe care îl avem în viață, ne vom găsi în situația de a fi acumulat noi experiențe, permițându-ne, ulterior, să luăm în considerare o gamă mai largă de posibilități.
Mentalitatea potrivită
În primul rând, trebuie să devenim suficient de conștienți de sine pentru a observa când funcționăm într-o mentalitate fixă, binară, în care totul se reduce la „Sunt…” sau „Nu sunt…”, unde cele trei puncte de suspensie pot fi înlocuite, în general cu temerile noastre — deștept, bun, priceput, eficient etc.
În al doilea rând, trebuie să exersăm, în mod activ, alegerea unei mentalități de creștere în detrimentul celei fixe. Acest lucru ar putea însemna să vă înscrieți la unul dintre acele cursuri la care ați ezitat de atâtea ori să participați, ar putea însemna să alegeți în mod deliberat un nou hobby, acest lucru ar putea însemna extinderea tipului de informații pe care le consumați zilnic: social media, știrile, la TV, lecturi amânate, descoperirea unor noi genuri muzicale sau podcasturi și așa mai departe. Călătorind, experimentând diferite culturi și moduri de viață ori de apreciere a acesteia, ne vom extinde percepția despre lumea din jur și vom ieși în afara zonei de confort, cât mai des posibil.
În al treilea rând, veți avea mult mai mult succes în adoptarea unei mentalități de creștere dacă mediul înconjurător și oamenii din jur fac același lucru.
Un articol excelent, publicat în Harvard Business Revie, „The Business Case for Curiosity”, tratează ideea potrivit căreia nu poți continua să faci lucrurile așa cum au fost făcute întotdeauna, doar pentru că așa au fost făcute întotdeauna. Articolul este o sinteză perfectă a cauzelor lipsei de progres personal, de grup, în instituții și chiar la nivelul umanității, definind-o drept „Sindromul gândirii cu ușile închise” și aducând elogii pertinente ușilor deschise larg, pentru ca spontaneitatea să intre nestingherită. Astfel înțelegem că merită să rămânem preocupați de ceea ce ar putea fi mai bun sau ar putea fi diferit, chiar dacă una sau mai multe variabile cu care jonglăm zilnic, ar trebui să se schimbe.
Toate au ca scop deconstrucția temerilor noastre și de a schimba modul în care privim obstacolele inerente, din viață.
Cu toții avem potențialul de a trăi și de a opera cu o mentalitate progresistă. Trebuie doar să ne amintim că este nevoie să practicăm această mentalitate neîncetat, altminteri, cea fixă va reveni imediat.
