Când Pandemia a forțat elevii să stea acasă, mulți au emis ipoteza că nu va funcționa, cel puțin nu pe termen lung. Unii se temeau că productivitatea și procesul de învățare vor avea de suferit. Acum, după un an de Pandemie, ce concluzii putem trage?
Se pare că școala la distanță a avut un impact surprinzător de pozitiv asupra culturii și a relațiilor — marea majoritate a respondenților la un sondaj realizat de un ONG, în 8 țări europene, între care și România, au raportat că relațiile cu profesorii și colegii lor s-au îmbunătățit sau au rămas la fel. Mai mult, 50% au împărtășit faptul că încrederea în profesori a crescut și doar unul din cinci consideră că școala la distanță a afectat negativ procesele educative.
Dar, școala la distanță are o latură întunecată
Un uimitor procent de 67% dintre elevii chestionați nu au primit niciun feedback constructiv de la profesorul lor în ultimele 30 de zile și aproape jumătate (47%) afirmă că au mai puține oportunități de dezvoltare personală, în timp ce lucrează de acasă.
Înaintea Pandemiei, profesorul și-a asumat, probabil, mai multă responsabilitate pentru dezvoltarea personală a copiilor, i-a îndrumat personal și i-a corijat, când era cazul. Dar această imagine nu mai descrie lumea în care trăim acum. Și, întrucât feedback-ul constructiv și oportunitățile ce decurgeau din interacțiuni directe cu profesorii au dispărut cu desăvârșire aproape, copii trebuie să se autoeduce, să se verifice singuri și să caute un drum ce li-se potrivește, singuri. Unii elevi, ai căror părinți încearcă să-i înțeleagă, susțină și ajute, au un ascendent major în fața colegilor. Din păcate, așa cum confirmă studiul realizat, aceștia sunt o minoritate, mai puțin de 18% dintre copii beneficiind de ajutorul și suportul părinților.
Magia neagră a schimbării
Sunt o mulțime de sfaturi pentru profesori (și părinți) cu privire la modul în care pot gestiona cel mai bine relația cu copii, care de un an de zile își petrec viața aproape exclusiv în casă. Însă, aparent, nimeni nu oferă direct elevilor oportunități de a se dezvolta ca oameni, în contextul în care sunt mai tot timpul singuri, lipsiți de interacțiunea cu copii de aceeași vârstă cu ei. Distanțarea socială a condus, pe de o parte, la creșterea sensibilității copiilor, constatându-se că cei care au un animal de casă îl consideră un prieten foarte apropiat, un membru al familiei, chiar. Pe de altă parte, majoritatea copiilor vădesc semne de depresie, 54%, și peste 74% găsesc cu totul inutile eforturile lor de a învăța. Cumulat, cele de mai sus ne arată că s-a propus un shift profund în structura internă a noilor generații, care au înțeles că incertitudinile în care trăiesc de atât de mult timp își vor pune amprenta asupra lor și a lumii în care vor trăi.
Erori cu efecte pe termen lung
Forțați să trăim aproape exclusiv de acasă, am adoptat, obligați și fără vreo alternativă, instrumentele digitale pe care le aveam la dispoziție. Este curios cum, segmentul cu cea mai rapidă dezvoltare din istoria rasei umane nu a reușit, sau nu a dorit, să caute și să dezvolte alternative superioare Skype-ului, Zoom-ului și pleiadei de copii aruncate fără discernământ pe piață. Cum tehnologii, precum realitatea augmentată, despre care se vorbește de ani de zile, nu au fost rafinate rapid, pentru că necesitatea existenței acestora este aproape egală cu cea a vaccinurilor, considerând efectele pe termen lung. Din alt punct de vedere, școala la distanță reprezintă o intruziune constantă în viața copiilor și familiilor acestora — acasă a fost pentru toate generațiile anterioare definiția intimității.
În lipsa unor eforturi coordonate din partea guvernelor tuturor țărilor și în cazul prelungirii acestei situații, copii, generațiile care ne urmează, vor avea cel mai mult de suferit. Mai mult chiar, concluzionează studiul, chiar dacă de mâine copii se vor duce din nou la școală, fizic, ei trebuie asistați, îndrumați și ajutați să își recapete abilitățile de interacțiune directă cu semenii.
