Arta și pictura oferă copiilor posibilitatea de a-și exprima experiențele emoționale. În procesul artistic, sentimentele și gândurile inconștiente, precum și temele care rămân nerostite în viața de zi cu zi, pot fi descrise într-un mod creativ, prin artă.
Nu numai adulții trebuie să funcționeze și să trăiască în pulsul vremurilor, același lucru este valabil și pentru copiii noștri. Lumile emoționale interioare și lupta de a găsi o expresie adecvată pentru experiențele de zi cu zi de multe ori îi copleșesc pe cei mici. Problemele cu familia și colegii de clasă, precum și standardele înalte de performanță, în școală și viața de zi cu zi, sunt subiecte care pot preocupa și împovăra copiii.
Să te joci cu sentimentele tale
Terapia prin artă începe în cazul în care cuvintele lipsesc. Temerile, visele și dorințele, precum și sentimentele și gândurile găsesc o valvă de exprimare, prin munca artistică. Prin bucuria desenului creativ, copiii au ocazia să se experimenteze pe ei înșiși, să-și cunoască mai bine nevoile și să intre în comunicarea cu mediul, prin culoare și formă. Prin actul creativ, copiii învață cum pot influența conștient și schimba problemele lor de viață, stresante. Ei învață să se afirme mai bine în viața de zi cu zi și să-și folosească punctele lor forte într-un mod orientat. Comunicarea și competențele sociale pot fi îmbunătățite, iar încrederea în sine, consolidată.
Comunicare non-verbală
Experiențele pozitive și negative din viața de zi cu zi a copilului pot fi procesate, prin intermediul desenului. Într-un spațiu protejat, tot ceea ce simte copilul poate fi trăit. Emoții precum furia, tristețea și frica, dar și bucuria, dragostea și siguranța pot fi trăite și exprimate prin intermediul procesului creativ. Este vorba despre recunoașterea potențialelor trăiri negative, care nu pot fi exprimate prin cuvinte, activarea forțelor interioare și apoi utilizarea lor. Materiale, cum ar fi hârtie și vopsea, lut, ipsos și carton, precum și materiale din natură (frunze, lemn, flori și pietre) sunt utilizate. Nu există limite ale imaginației! Desenul este o posibilitate suplimentară de comunicare non-verbală.
„Scrisori”, de la copii
Copiii exprimă întotdeauna, în imaginile lor, realități din lumea lor. Ei se bucură de mișcarea creionului pe hârtie, ce vine cu experiența de a crea un produs. Acest lucru este evident, în special în timpul fazei de mâzgăleală. Creionul care calcă pe hârtie lasă linii și puncte. Copilul este un păstor și un designer. Acest lucru îl umple de bucurie și mândrie. Când adulții scriu în prezența lui, vrea să scrie și el. Se conectează cu mesajul: pot crea ceva, pot comunica.
Mai târziu, imaginea este folosită în mod deliberat, ca un cadou. Copilul pictează o scrisoare, ce „spune” povești, arată ceea ce face, reprezintă ceea ce vrea și, astfel, transmite o imagine a percepției sale asupra lumii. Desenul fiecărui copil conține declarații despre sine. O interpretare pripită nu ar fi de dorit, deoarece vom reduce imaginea la propria noastră interpretare. De aceea, pe lângă desen, trebuie să avem și alte surse de informații.
Percepție și simboluri
Copiii au o percepție individuală diferită. Desenele lor nu sunt o reprezentare realistă a realității, mai ales la grădiniță. Fiecare copil are propria realitate, pe care o reprezintă.
Copilul nu desenează realitatea, ci descrie un „model interior”. Este însăși realitatea care i se pare personală.
Același lucru este valabil pentru toate reprezentările, fie ele oameni, animale sau obiecte. Numai de la vârsta școlară copilul devine mai realist. Faptul că micuții de grădiniță desenează în principal case, copaci, flori și oameni este o expresie a puterii simbolice a desenelor. Casele reprezintă siguranța, copacii și florile sunt creaturi vii, oamenii – relații sociale. Modul în care copiii reprezintă aceste simboluri spune ceva despre sentimentele lor. Și, cu ce culori zugrăvesc casele, natura și oamenii? Plouă sau soarele strălucește? Imaginea este decorată sau pare goală?
Există întotdeauna o dezvoltare în desenele copiilor, iar fazele creative și experimentale cu pixuri, hârtie și carioci joacă, de asemenea, un rol.
Propria reprezentare
Foarte interesante sunt „pozele de familie”. Copiilor le place să se picteze împreună cu familia lor. Iar imaginile de familie exprimă în mod clar relațiile sociale pe care le experimentează copilul.
Copilul se pictează în centru? Înseamnă că a dezvoltat o încredere de sine sănătoasă și se simte în siguranță, în familie. În cazul în care se desenează mic și la margine, probabil că se simte marginalizat și nesemnificativ. Care este relația cu tatăl și mama? Când este între tată și mamă, ambii sunt semnificativi pentru el. În cazul în care este mai mare sau la fel de mare ca adulții, se simte la fel de important. Unde sunt plasați frații? Cât de diferențiate sunt persoanele individuale pictate, folosește multe culori sau desenul este monocrom? Fratele nenăscut din burta mamei face deja parte din desen? Această situație este adesea descrisă, deoarece copiii sunt foarte preocupați de nașterea viitoare a unui frate.
Timid sau încrezător
Poate că cel mai important este modul în care copilul se reprezintă. Este în centru sau pe margine, este la fel de mare ca alte persoane din imagine, sau mai mic? Ce culori utilizează pentru propria reprezentare, este înconjurat de alte persoane sau obiecte?
Copiii timizi se pictează diferit față de cei care se simt confortabil în familia lor, iar copiii care nu au prieteni se desenează alături de anumite obiecte, plante sau animale care sunt „aproape” de ei.
Copiii care se simt amenințați arată acest lucru și în pozele lor. Fulgerul și tunetul coboară asupra propriei persoane, se descriu în culori amenințătoare sau arată o expresie anxioasă.
Reprezentarea propriei persoane poate fi interpretată și în legătură cu alte persoane pictate. În cazul în care copilul încă trasează forme nedefinite, el însuși ia această formă. Dar dacă alți oameni sunt deja desenați cu brațe, trunchi și picioare, iar propria lui persoană încă arată ca un cefalopod, acesta este un semn alarmant. Indică lipsa încrederii de sine.
Culori
Culoarea este ușoară, este muzică. Utilizarea diferitelor culori este asociată cu caracterul copilului, cu preferințele sale, temperamentul său și stările sale actuale. Simbolismul culorilor trebuie, prin urmare, să fie adaptat la aspectul foarte individual al fiecărui copil.
Albastrul e marea. Albastrul este considerat rece, fiind asociat cu fidelitatea, puritatea și adevărul. Culoarea se retrage de la noi, este imuabilă, este răbdătoare și liniștită.
Maro este culoarea solului. Maro este melancolic, dar, de multe ori, cu toate acestea, această culoare apare ca o culoare mixtă și, prin urmare, nu are nicio semnificație specială.
Galbenul este soarele, focul și lumina. Urgent, zgomotos, strălucitor și alarmant. Un obiect galben este printre primele care vin în câmpul vizual, culoarea galbenă este recunoscută mai întâi. Prin urmare, este, de asemenea, utilizat ca o culoare de avertizare. Cei care preferă galben au ceva aventuros, care uimește.
Gri este granița dintre alb-negru. Este considerat atât nobil, cât și invizibil. Indiferent, palid, griul nu este foarte des folosit de copii.
Portocaliu are strălucirea radiantă a galbenului și efervescența roșului. O culoare care sugerează o stare de spirit fericită, relaxată.
Verde este speranța. O culoare de primăvară, a fertilității, liniștită, a pădurii.Verde este amestecul între galben și albastru, mai activ decât albastrul și în contrast cu galbenul, calm și echilibrat.
Roșul este culoarea vieții, a iubirii. Puterea, determinarea, victoria și bucuria sunt exprimate prin această culoare.
